Predici la Duminica Tomei

In Duminica a II-a dupa Pasti, il sarbatorim pe Sf. Apostol Toma. In aceasta zi, Mantuitorul S-a aratat din nou ucenicilor prin usile incuiate, a doua oara dupa Inviere. Pentru ca Toma nu credea in Invierea Mantuitorului, Iisus l-a indemnat sa-i atinga semnele ramase pe corp in urma rastignirii Sale. Dupa acest moment, Toma il marturiseste fara nicio indoiala pe Iisus Hristos ca Domn si Dumnezeu.

Pr. Gheorghe Calciu

Toma nu era un om caldicel, Toma avea credinta, dar avea nevoie de dovezi. Mantuitorul i S-a aratat si i-a spus: “Adu degetul incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fi necredincios, ci credincios!” (Ioan 20, 27).

Nu spune Evanghelistul daca Toma a pus mana pe ranile Mantuitorului. Nu se spune nimic, dar stim ca Toma a rostit: “Domnul Meu si Dumnezeul Meu!” inainte de a pune mana in coasta lui Iisus sau in semnul cuielor, cum ceruse el. Pentru ca L-a vazut pe Iisus si a inteles ca dovada era in fata lui. De ce dovada mai avea nevoie, sa puna mana in coasta si in cuie? Era acolo Mantuitorul intreg, stralucind de lumina Invierii, patrunzand prin usile incuiate si prin ziduri, un Dumnezeu stralucitor, Care aducea peste tot lumina Sa. Dar Mantuitorul ii spune ceva, nu pentru el, ci pentru noi. Spune asa: “Pentru ca M-ai vazut, ai crezut”. Nu spune: “Pentru ca M-ai pipait”, ci “Pentru ca M-ai vazut!”… Dar “fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!”. Aceasta fericire este pentru toata generatia de crestini rugatori. Aceasta fericire e pentru noi, cei care venim in biserica si marturisim ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu, ca a patimit, S-a rastignit, a murit, a fost ingropat, a inviat a treia zi, dupa Scripturi si S-a suit la Ceruri. Aceasta este temelia credintei noastre.

Pr. Ilie Cleopa

Indoiala lui Toma la Invierea Domnului a avut si un rol providential. Caci, prin pipairea ranilor Mintuitorului, Toma dovedeste celor necredinciosi ca Hristos a avut cu adevarat trup omenesc, asemenea noua, afara de pacat si ca a patimit cu trupul pe cruce pentru mintuirea lumii. Iar daca Toma s-a indoit de Invierea Domnului, dupa ce si-a pus mina in coasta Lui, s-a cait de necredinta sa si, cazind in genunchi, si-a marturisit cu lacrimi credinta si pacatul sau, prin aceste cuvinte: Domnul meu si Dumnezeul meu!

Oare citi dintre crestinii de astazi nu cad in pacatul indoielii si al necredintei in Dumnezeu? Insa se intorc la credinta, cu cainta si smerenie ca apostolul Toma?