Cuvinte de folos la Duminica Floriilor

Poporul din Ierusalim îl întâmpină pe Iisus cu flori, în urale, dar cărturarii si arhiereii iudeilor căutau să-l omoare.
Domnul intră în Ierusalimul pământesc călare pe un asin..

Cuvinte de folos la Duminica Floriilor, de la Pr. Ilie CleopaIPS TeofanPr. Petroniu Tănase.

Pr. Ilie Cleopa

Iata astazi Hristos intra triumfal in Ierusalim insotit de multime de oameni cu ramuri de finic in maini. Sa-L intampinam si noi pe Hristos cu stalpari de fapte bune. Hristos blesteama smochinul fara roade care se usuca. Sa ne temem si noi, ca suntem ca niste pomi fara roade pe pamant, lipsiti de multe bunatati duhovnicesti. Hristos primeste pe femeia pacatoasa sa-I spele picioarele. Sa ne apropiem si noi de Domnul si cu lacrimi de pocainta sa-I udam picioarele si sa I le sarutam.

Sa mergem saptamana aceasta dupa Iisus Hristos, pe drumul Crucii, care pentru noi este drumul vietii, al iertarii si al mantuirii. Fara acest drum nimeni dintre oameni nu se poate mantui.

IPS Teofan

Hristos se pregateste sa fie imparat peste inimi, oamenii doresc sa il puna Imparat peste cetati, peste armate, sa devina cuceritor si stapan in sensul omenesc al cuvantului.

El cheama la smerenie, dar doi dintre ucenicii Sai cer sa fie de-a dreapta si de-a stanga Lui in imparatia cea lumeasca pe care sperau ei sa o infiinteze.

Hristos Este trist pentru ca doar peste cateva zile rugaciunea Lui va fi atat de incordata, atat de puternica inaintea paharului mortii, incat sudoarea Lui se transforma in picaturi de sange.

Este trist pentru ca il aude pe apostolul Petru zicand: ”Doamne, sa nu Ti se intample Tie sa fii rastignit!”, intelegand Domnul Hristos ca apostolul Petru nu pricepuse nimic din mesajul pe care timp de trei ani si jumatate il lansase apostolilor si, prin ei, lumii.

Este trist pentru ca il vede pe Petru tradand doar peste cateva zile.

Este trist pentru ca il vede pe Iuda care se plange pentru risipa mirului de nard pe care Maria, sora lui Lazar, il varsase pe trupul lui Iisus preintampinand mirul si miresmele care aveau sa unga trupul mort al Domnului Hristos doar peste cateva zile. Si il vede deja pe Iuda tradandu-L in Gradina Ghetsimani. Si tristetea lui era si mai mare, stiind ca acesta, in loc sa aleaga calea regretului pentru fapta facuta, prin harul pocaintei, avea sa se sinucida.

Pr. Petroniu Tanase

Credinta neclintita, deci, si dragostea cu care intam­pinam pe Domnul sunt semnele innoirii noastre. Oare nu cu acestea ne cheama El sa ne apropiem de ospatul euharistic la fiecare Sfanta Liturghie? La acestea se mai adauga pruncia cea duhovniceasca ale carei insusiri sunt: incredere totala si dra­goste fara rezerve.

De unde si indrazneala cu care striga „Osana”, fara jena sau teama de fariseii si carturarii care sunt de fata, pentru ca “Dra­gostea desavarsita alunga frica” (I Ioan 4, 18).

Hainele aruncate pe cale sunt restituire a unei vechi datorii. Omul, daca a cazut din Eden, Dumnezeu i-a facut haine din piele si l-a scos afara din Rai. Acum Insusi Dumnezeu vine la noi si Raiul este cu Dansul, nu mai avem nevoie de haine; de aceea I le inapoiem, le aruncam inaintea Lui si le calca asinii, dobitocul pe care sta Hristos, aratand dobitocia de care vine sa ne izbaveasca. Primirea hainelor era legata de rusinea pacatului si de neindrazneala care ne facuse sa ne ascundem; acum sun­tem plini de indrazneala, strigam “Osana”, intampinam pe Bi­ruitorul mortii si al iadului, caci prin El si noi ne-am facut bi­ruitori asupra pacatului, precum o marturisesc stalparile, sem­nele de biruinta pe care le tinem in mana.

Carturarii si fariseii crapa de zavistie: “Invatatorule, cearta-Ţi ucenicii, nu auzi ce striga pruncii!” “Daca vor tacea ei, pietre­le vor striga” le astupa gura, Domnul. Tot asa si diavolul, va­zand castigul duhovnicesc al omului innoit prin pocainta, crapa de zavistie. De prisos insa, maririle lui Dumnezeu, necontenit le striga toata faptura, numai el e orb si intunecat la minte.