Sindromul nefrotic este o afectiune ce determina probleme la nivelul rinichilor. La un pacient sanatos, rinichii elimina excesele de lichide, saruri si alte elemente prin urina. Cand este afectata filtrarea la nivelul rinichilor, prin urina se pierd cantitati importante de proteine si minerale rezultand o scadere a lor. Astfel, proteinele ramase nu mai pot mentine apa in organism si aceasta migreaza in tesuturile inconjuratoare rezultand edemele (umflaturile). Cele mai frecvente sunt la nivelul fetei, in jurul ochilor, gleznei si labei piciorului.

Sindromul nefrotic este un complex de simptome clinice cauzate de diverse boli renale. Acesta se caracterizeaza prin edem generalizat, concentratie scazuta de albumina plasmatica si proteinurie severa. Tabloul clinic este dominat de edem generalizat, iar una din analizele de laborator definitorii este proteinuria (proteine in urina in exces fata de valorile normale) peste 0,10mg/kg, alte manifestari urinare ce apar nu sunt obligatorii pentru a pune diagnosticul de sindom nefrotic.

Clasificarea sindromului nefrotic la copil cuprinde doua ramuri: sindrom nefrotic primar si sindrom nefrotic secundar, fiecare la randul sau avand mai multe cauze de aparitie. De exemplu, cel secundar apare in sifilis congenital, hepatita B, HIV, lupus eritematos sistemic, leucelie, boli cardiace, etc.

Sindromul nefrotic pur se caracterizeaza prin edeme generalizate asociate cu proteinurie peste 0,10g/kg si hipoalbuminemie (albuminele din sange scazute) (2,5 g/100 ml). Varsta la care este observat este peste 12 saptamani si sub 16 ani.

Etiologia este necunoscuta, dar se observa in istoricul copilului infectii virale, unele vaccinari, intepaturi de insecte.

Pacientul, de obicei, este un copil cu varsta intre 18-36 luni de viata, fara a fi prezente probleme de sanatate in trecut. In mod silentios apar edemele care mai tarziu devin generalizate. Edemele de la nivelul fetei insemnate sugereaza uneori aspectul edemelor alergice. Daca se instaleaza anasarca (edem generalizat), apare si transudatul pleural (lichid acumulat intre plaman si peretele toracic mai mult decat este prezent in mod normal), hidrocel (colectie lichidiana anormala la nivelul testiculului) bilateral, oligurie (cantitate de urina redusa, fiind la adult 400ml/24 ore) in perioada de instalare a edemelor. Pielea de la nivelul fetei este impresionant de palida. Tensiunea arteriala este normala.

Din punct de vedere paraclinic, adica analize de laborator, se fac analizele sangelui si urinii.

Complicatiile cele mai frecvente ce pot sa apara sunt infectiile sistemice si infectiile urinare frecvent asociate.

In ceea ce priveste tratamentul, acesta va fi impartit pe mai multe ramuri, si anume: regim alimentar, tratament simptomatic, tratament pentru reducerea edemelor si tratament patogenic.

Regimul alimentar va fi prescris cu o cantitate de sare mai redusa in perioada prezentei edemelor sau in timpul tratamentului medicamentos specific.

Daca vor fi prezente edeme foarte mari, vor fi necesare restrictii de lichide in functie de cantitatea de urina eliminata.

Regimul alimentar nu include restrictii de lipide si glucide, dar este nevoie de un regim usor hiperproteic (3-4 g proteine/kg corp) pentru o corectare a pierderilor prin urina.

Pentru a putea intelege mai bine despre ce este vorba este necesare o educatie terapeutica pacientului si familiei acestuia. Se va incepe cu notiuni elementare de anatomie si fiziologie a rinichiului, se va discuta despre modul in care factorii patogeni pot afecta acest sistem, se va discuta despre cauzele ce pot duce catre aceasta boala, despre semnele si simptomele ce apar in sindromul nefrotic, despre boli in care poate fi prezent sindromul nefrotic, se vor explica investigatiile de laborator necesare pentru diagnostic si monitorizare a bolii, se va prezenta tratamentul necesar, regimul igieno-dietetic specific si nu in ultimul rand se va sublinia importanta controalelor medicale periodice, supravegherea bolii, a tratamentului, evaluarea rezultatelor terapeutice, depistarea complicatiilor si adaptarea tratamentului la modificarile ce apar pe parcursul bolii.

De aceea, este importanta observarea din timp a semnelor, a simptomelor si consultul medicului specialist pentru un diagnostic si tratament intr-o faza incipienta a bolii.

Copyright © Reteaua Medicala: Articolul se afla sub protectia drepturilor de autor.