Pentru doi foodies ca noi, Hong Kong a fost un mare loc de joaca. Ne-a pandit cu tentatii la tot pasul, iar noi am incercat sa dam curs la cat mai multe. Puteti descoperi mai jos ce provocari am acceptat, grupate pe zone.

Kowloon

Prima masa in Hong Kong s-a lasat cu mate ghiorainde. Fiind contra cronometru, am intrat intr-un fast food cu mancare chinezeasca de langa hotel siii…am iesit aproape la fel de nemancata precum am intrat. Mi-am comandat orez si porc cu un sos dulce-acrisor. Soc si groaza, gustul n-avea nicio legatura cu mancarea chinezeasca din Europa, iar carnea era gretoasa. Bogdan a fost ceva mai norocos, felul lui cu mate si burta de vita s-a dovedit a fi comestibil, dar in nici un caz de incercat a doua oara :))

A doua zi, la fel de grabiti, am mers pe o varianta mai sigura: mancare italieneasca. Paste cu creveti si paste cu midii. Un gust familiar, nimic memorabil. Insa obiectivul – stomac plin fara greturi atasate – a fost atins. Nu ne intrebati de cost, ca ne e cam rusine sa recunoastem cat am dat pe cina!

Am avut timp sa insfac, in fuga, si o inghetata preparata in fata mea, cu azot lichid. Aroma? Sare de mare la care s-a adaugat un strop de caramel. Pentru prima data in viata mea am mancat o inghetata care n-a fost catusi de putin dulce. Interesanta, as fi vrut sa incerc si celelalte cateva arome. Pacat ca au inchis de Anul Nou Chinezesc si cateva zile dupa.

Si-am ajuns la Dim Sum. De cum am aterizat la Hong Kong, Bogdan m-a anuntat ca nu pleaca din oras fara sa incerce Dim Sum – mancare de origine Cantoneza, pregatita in bucati numai bune de bagat o data in gura si savurat. Practic e un aluat pregatit la aburi sau prajit, cu diverse umpluturi.

Noi am incercat si variante dulci de dim sum – cu crema de ananas, cu susan -, dar si sarate – cu creveti, crab, etc. N-am devenit o mare fana, insa trebuie sa recunosc ca unele combinatii (cele cu ananas si cele cu creveti si sos 1001 Islands) erau chiar reusite.

Si mai mult decat mancarea, mi-a placut atmosfera din micuta cantina, ca altfel nu prea pot sa-i spun. Oamenii stateau aliniati la mese, cu foarte putin spatiu personal inspre deloc. Cand te asezai la masa primeai o foaie si un creion. Bifai ce vrei si in ce cantitate, iar pe masura ce-ti erau aduse felurile, chelnerul le taia de pe lista. Ne-am nimerit singurii straini din tot restaurantul, insa cei de acolo erau pregatiti. Pe langa foaie, ne-au adus si un meniu cu imagini, ca sa intelegem ce comandam. O mare bulina alba pentru ei!

In caz ca ajungeti in Hong Kong si vreti sa vedeti cum sta treaba cu dim sum, localul asta – dimdimsum – merita incercat. Newsweek l-a inclus pe lista “World’s 101 best places to eat”. Si dupa cum va ziceam, n-am vazut picior de turist. Numai localnici, plus coada la usa pentru prins un loc inauntru. 

Si-am ajuns si-n piata. Una dintre multele din Mong Kok – cartier ce figureaza in Cartea Recordurilor ca fiind cel mai aglomerat din lume. Desi satula dupa multele feluri de dim sum incercate, n-am rezistat tentatiei de a gusta din laptele de cocos baut direct din nuca. La fata locului n-am stiut ce beau, totul era scris in chineza si nici n-am recunoscut gustul. A trebuit sa-l intreb, ulterior, pe Cezar ce crede ca tin in mana, in poza asta. Nuca de cocos chinezeasca, a zis el.

Iar de la negustorul de vreo 60 de ani, la bustul gol, am cumparat o duzina de mini banane. Asa cum auzisem, sunt mult mai aromate decat cele de la noi. 

Hong Kong Island

Pe Victoria Peak, ne-am oprit in prima cafenea care semana cu ceva cunoscut de la noi. Pacific Coffee Company, sora geamana a Starbucks-ului, cu cafea ceva mai proasta. Prajitura din imagine cred ca a fost singurul desert cu iz europeano-american gustat in Hong Kong. 

Tot in zona – “la mall” – am incercat, pentru a doua oara, mancarea chinezeasca. Ceva mai buna, portia lui Bogdan de creveti dulci-acrisori pe un pat de taietei de orez crocanti pot spune ca a fost chiar savuroasa.  

Macao

Insa cel mai bun chinese l-am mancat in Macao, la cazinoul “The Venetian”. Nu stiu cat de autentica a fost mancarea, insa judecand dupa faptul ca eram singurii caucazieni din restaurant, tind sa cred ca a fost.Carnea de porc foarte aromata, mergea la fix cu taieteii flexibili, dar usor crocanti, imbibati bine in sosul de legume. Am inteles ca nici rata cu crusta paraitoare nu era de lepadat. 

Tot in Macao, pe “strada fericirii”, am vazut cum se face sucul de trestie de zahar. 

Si, bineinteles ca n-am putut sa trec mai departe pana nu l-am gustat. Ma asteptam sa fie mai dulce si putin vascos. Cand colo, un fel de apa cu zahar, fara o aroma foarte puternica sau usor identificabila. 

Ce nu m-am incumetat sa gust au fost halcile astea de soricio-carne, foarte populare in Macao. Bogdan se jura ca era un fel de pastrama, fara legatura cu soriciul. Dar uitati-va si voi cum arata si ziceti-mi ca nu va ganditi la sorici!

Lantau Island

Am pastrat pentru final experientele culinare de pe Lantau, mai exact din satucul pescaresc Tai O. Asta e partea hardcore a aventurii noastre de foodies in Hong Kong. Desi nu mananc in mod normal peste si nici nu ma dau in vant dupa fructele de mare, aici mi-am calcat pe inima si-am gustat din tot ce mi-a iesit in cale. Nu cumva sa ajung acasa si sa ma intreb o viata intreaga: da aia ce gust o fi avut?

Pana sa ajungem in Tai O, ne-am facut incalzirea la o taraba de langa Manastirea Po Lin. Poate o sa radeti, dar din tot ce am mancat in Hong Kong, ciuperca asta la gratar, stropita timid cu sos de soia si invaluita intr-o pulbere fina de sare a fost preferata mea. 

Dupa care am trecut direct la vietati ciudate de care as fugi in mod normal rupand pamantul.

Am un principiu, daca exista picioruse, ochi sau mustati in farfurie, zic pas. De data asta am respirat adanc, am inchis ochii si am gustat o bucatica de sepie inmuiata bine in sosul de soia in care cred ca a si fiert. Pe a doua n-am mai vrut-o, dar Bogdan a fost extrem de incantat de captura. A golit paharul in cateva minute si parca s-ar mai fi intors si pentru o a doua portie.

Dupa asta, am pus ochii pe o taraba cu uscaturi preparate le gratar, taraba la care era mare imbulzeala. Ne-am strecurat si noi printre oameni si-am comandat dupa intuitie, caci toate denumirile erau in chineza (la propriu!). Banuiala mea e ca am mancat aripi de pisica de mare, calamari uscati si ceva peste uscat.

Toate uscaturile erau la vedere, in recipiente albastre, pe marginea tarabei. Cand comandai, erau puse pe gratar, incalzite si unse bine cu soia sau cu sos picant, dupa care erau taiate cu foarfeca si ingramadite intr-o punguta de hartie.

Dupa atatea feluri sarate, am simtit nevoia de dulce.  Numai bine ca ne-a iesit in cale o tava cu “pineapple and bean custard waffles”. Daaaa, mare minune, am gasit un carton bilingv 🙂

Crema de fasole? M-a facut curioasa, nu neaparat pofticioasa. Am luat oricum cate una din fiecare, iar cea cu ananas a fost chiar savuroasa. 

Galustele astea, pe de alta parte, au fost memorabile. “Rice dumplings” – o masa vascoasa din faina de orez (cred), fiarta, care mi-a intors stomacul pe dos cand am luat o muscatura rahitica. Nu ajunsesem la miezul cu nuca si zahar, miez care transforma complet experienta papilelor gustative. Morala? Cu curaj inainte! Daca tot experimentezi, jumatatile de masura n-au ce cauta. 

Mai pe la marginea pietei din Tai O am gasit si dragele mele scoici St Jacques, preparate la gratar, cu sos de parmezan. Yummmy!

Concluzia? Daca esti dispus sa experimentezi, Hong Kong-ul iti ofera nenumarate oportunitati. Noi am profitat doar de cateva. Si chiar si asa, tin sa multumesc pe aceasta cale stomacurilor noastre care au rezistat eroic pana in ultimul moment. Ne-au lasat sa ne facem de cap si si-au manifestat profunda nemultumire abia la Doha, pe drumul inspre casa.