Continuam ancheta revistei noastre asupra unui subiect de mare actualitate: modul in care citim este pe cale de a se schimba fundamental, actul cititului a incetat a mai fi de un singur tip din momentul in care lectura pe dispozitive electronice a devenit o practica larg raspindita.
Am incercat asadar sa aflam in ce masura lectura clasica, de pe „copaci morti”, mai este si va mai fi o optiune viabila, intr-o lume aflata intr-un proces de accelerata schimbare. Care va fi viitorul lecturii „clasice”? Cel de-al doilea set de raspunsuri ne-a fost trimis de scriitorul si editorul Michael Haulica.
Ce fel de carti preferati sa cititi? Clasice (adica tiparite) sau in format digital?
Michael Haulica: Și-și. Sint carți pe care le am in formatul clasic, tiparite adica, și ma bucur ca mai pot pune mina pe o carte, și sint carți pe care le am doar in format digital – pe acestea le citesc de pe e-reader, evident. Marele avantaj al e-readerului este ca poți pleca in concediu cu toata biblioteca dupa tine. Mi s-a intimplat sa fiu in vacanța cu trei carți și sa nu reușesc sa citesc nici una – nu neaparat pentru ca erau proaste, poate nu le venise inca rindul, poate nu eram eu pregatit pentru ele. Daca aveam atunci e-reader… n-aș fi simțit vacanța aia pe jumatate pierduta.
Care credeti ca ar fi avantajele lecturii clasice?
Michael Haulica: Nu știu daca are vreun avantaj fața de cititul de pe e-reader. De pilda, notele pe care ți le faci pe e-reader sint mult mai accesibile. E mult mai ușor sa gasești un anume pasaj… te miști mai repede printr-o carte in format digital, asta e clar.
Generatiile urmatoare vor mai citi carti tiparite? Le vor mai cunoaste / recunoaste valoarea?
Michael Haulica: Cred ca nu va disparea niciodata cartea tiparita. Ar putea deveni un obiect de colecție, da. Am și eu citeva ediții de autor pe care, deși toate carțile exista și pe e-readerul meu, prefer sa le am in biblioteca. Unele carți pe hirtie chiar arata frumos, unele chiar sint opere de arta ele insele, ca obiecte. Cred ca intotdeauna ne vom mindri cu biblitecile noastre, chiar daca o sa avem cindva doar 100 de carți in ele. Dar acele 100 de carți poate vor fi un fel de Top 100 personal.
Care va fi viitorul cartii tiparite?
Michael Haulica: Ceva-ceva spuneam mai devreme. Cred ca vor exista ediții limitate, scumpe, lucrate cu mare atenție și tiparite in condiții excepționale, care vor fi afișate in case așa cum se etaleaza acum tablourile… Cartea va ramine un obiect artistic. Și, indiferemt de progresul tehnologic, arta va exista in continuare.
Michael Haulica s-a nascut la 1 februarie 1955, in Armasesti, jud. Vilcea. Este fondatorul mai multor reviste de science fiction & fantasy. In prezent este editor la Paladin / Grupul Editorial Art si redactor-sef al revistei Argos. A sustinut rubrici permanente de F&SF in Observator cultural, Stiinta si Tehnica, Obiectiv cultural si Dilemateca.
A publicat pana in prezent volumele: Madia Mangalena (Institutul European, 1999; Eagle Publishing House, 2011), proza scurta; Despre singuratate si ingeri (Karmat Press, 2001), proza scurta; Asteptind-o pe Sara (Millennium Press, 2005; Tritonic, 2006), roman; Nu sint guru (Tritonic, 2007), publicistica; Povestiri fantastice (Millennium Books, 2010), proza scurta; Nici Torquemada (Millennium, 2011), publicistica; Transfer (Millennium, 2012), roman. Este editorul mai multor antologii: AtelierKult. Povestiri fantastice (Millennium Press, 2005); Millennium. Fantasy & Science Fiction (Millennium Press, 2009), impreuna cu Horia Nicola Ursu; Dansind pe Marte și alte povestiri fantastice (Millennium Press, 2009).
