China Mieville – Railsea – 348 pagini, hardcover, ISBN 9780230765108, Macmillan, mai 2012
Pina acum ceva timp, faptul ca tot ceea ce citeam de China Mieville imi placea enorm era un lucru care ma siciia. Sa iubesti intreaga opera literara a unui scriitor, fara sa o poti critica, o simteam ca pe ceva nenatural si irational. Am ajuns chiar, dupa ce am parcurs primul sfert din Kraken, sa ma simt usurat ca in sfirsit am gasit o carte de-a lui care nu-mi place si pe care sa o pot distruge si astfel sa-mi recapat in propriii-mi ochi, credibilitatea. Dar pina la sfirsitul cartii am ajuns sa o consider cea mai buna creatie a lui de pina atunci si m-am resemnat cu faptul ca Mieville scrie parca special pentru mine. Este un lucru rar, cred eu, sa gasesti un artist care pare sa creeze exact pentru tine si, pina la urma, ar trebui sa ma simt norocos. Asa ca va trebui sa cititi acest articol, ca scris de cineva pentru care romanul recenzat a fost scris special.
Railsea a fost anuntat initial ca un YA, dar apoi a fost promovat pe buna dreptate, ca o carte “pentru toate virstele”. Aceasta nu este, ca Un Lun Dun sau Graveyard Book, un YA care se poate citi si de adulti, ci este un Mieville tipic, dar care poate fi parcurs si de cititorii mai tineri.
Inspiratia majora a acestei carti a fost Melville si capodopera lui, Moby Dick. Numai ca, in loc de oceane, aveam pamintul infectat de monstri mutanti, traversat de o retea aparent infinita de cai ferate, in loc de balene cirtițe de zeci de metri si in loc de corabii avem parte de trenuri. Probabil ca in miinile oricarui alt scriitor toata aceasta alaturare ar fi sunat mai mult decit ridicol sau cel mult ca o parodie, dar in cele ale scriitorului britanic lumea are o veridicitate citeodata infricoșatoare, citeodata amuzanta, insa niciodata artificiala. Se simte ca si cum fiecare fiinta, fiecare oras, fiecare tren au propriile lor texturi, propriile vieti si istorii. Si nu ne aflam pe o lume fantasy, ci in una care, aflam din povesti si indicii, pare sa fie un Pamint postapocaliptic sau o alta planeta. Iar daca pina la sfirsit nu aflam toate raspunsurile, cel putin banuim de ce un singur pas pe pamint este mortal pentru ca in el pindesc iepuri carnivori, furnici ucigase sau cirtite uriase, de ce cerul in negura e locuit de fiinte inspaimintatoare, de ce singura modalitate de a traversa lumea este pe caile ferate, cine repara calea ferata si de ce in loc de “si” in toata cartea apare “&”.
Sham ap Soorap, eroul din Railsea, este un tinar novice pe moletrainul Medes (un fel de baleniera, dar care prinde in harpoane, in loc de balene, cirtite pentru carne, oase, grasime, piele) comandat de capitanul Abacat Naphi, obsedat de o uriasa cirtita de culoarea fildesului, care i-a smuls unul dintre brate, inlocuit de o sofisticata proteza artificiala (observati cum numele lui Sham si Naphi sint anagrame ale lui Ishmael si Ahab, precum si extraordinara asemanare dintre numele lui Mieville si Melville). Aceasta cirtita, numita Mocker-Jack, reprezinta “filosofia” capitanului, obsesia dupa care se ghideaza intregul tren, respectata atit de propriul echipaj, cit si de capitanii altor trenuri, unii dintre ei avind propriile “filosofii”, un monstru care le-a rapit fiecaruia cite ceva.
Sham este un geek care iubeste misterele si care nu se simte prea bine pe un moletrain si doreste sa se afle pe o nava care exploreaza caile ferate si cauta lucruri de valoare printre ruinele si ramasitele care, o parte par sa fie nascute in lumea noastra actuala, iar o parte e posibil sa fie gunoaie aruncate de extraterestri. Curiozitatea il va duce la descoperirea unor fotografii care infatiseaza un loc unde omniprezenta “mareferata” pare sa se transforme intr-o singura și de neimaginat linie ferata. Pare sa fie locul de dupa sfirsitul lumii si e dorit de absolut toti oamenii, de la singerosii pirati pina la indestructibilele forte armate.
Sham este un personaj foarte bine realizat, simpatic si stingaci, care iubeste viata in cele mai mici amanunte ale ei, care doreste sa fie acceptat de colegii de echipaj si sa-si multumeasca familia. Este un tinar care nu are calitati deosebite, dar care, facind ceea ce face mai bine ca orice tinar, reuseste sa schimbe lumea. Insa intreaga carte e populata de personaje care mai de care mai pitoresti, iar transformarea lui Railsea din Moby Dick in Insula comorilor, plina de conflicte si pirati, aduce toate aceste personaje secundare formidabile in prim plan.
Pentru mine, si cred ca pentru orice iubitor de lectura, putine lucruri sint mai interesante decit o carte care este atit un omagiu altor carti, cit si o lucrare de sine statatoare. Iar Mieville este unul dintre autorii la care trecutul literar este plin de viata si vibreaza parca in fiecare paragraf. Desi inspiratia principala pentru Railsea a fost Moby Dick, in ea gasim ecouri minunate din Insula comorilor (Sham chiar adopta, nu un papagal, ci un liliac – ce animal de casa mai mievillesc poate exista decit acesta?), din Picnic la marginea drumului al fratilor Strugațki, din Robinson Crusoe, Dune sau chiar din filmul Screamers, facut dupa o povestire de Philip K. Dick.
Proza este ca de obicei la Mieville, plina de cuvinte ciudate si neologisme, dar aici, mai mult decit in celelalte carti ale lui, ele au o logica frumoasa, nascuta din combinatia Moby Dick – Insula comorilor si railsea-ul. Aici este una dintre diferentele dintre Railsea si celelalte lucrari tipic pentru adulti ale lui Mieville, cuvintele fiind mult mai accesibile, mai jucause si mai interesant de descoperit. Aplicind cu indeminare reteta din Moby Dick, Mieville alterneaza capitole in care descrie lumea cu cele in care naratorul omniștient i se adreseaza direct cititorului, intrind chiar in dialog cu acesta, intr-o metaliteratura delicioasa.
Poate ca pentru unii cititori Railsea nu va emite pe frecventa perfecta, incercind poate mult prea multe sau realizind prea putine, dar sint sigur ca, chiar daca nu veti considera aceasta carte una dintre capodoperele lui Mieville, va fi sigur cea mai spumoasa, jucaușa, distractiva si placuta la citit dintre carțile lui.
(Subiectivitatea mea cu privire la Mieville, cit si diferentele dintre cartile carora le-am dat aceeași nota, m-au facut sa renunt la notarile pe care oricum nu ma asteptam sa le tin atit de mult.)
