Dand dovada de o monotonie vecina cu cea a pendulei bunicii, iata ca si in acest an se apropie Craciunul. La fel ca anul trecut se aprind becuri prin oras, la fel ca acum doi ani, magazinele incep sa se umple de reduceri si, la fel ca intotdeauna, lumea se inghesuie sa puna mana pe cele mai frumoase, originale, ieftine si aducatoare de bucurii cadouri.

Caciuli, manusi, fulare, laptopuri, LCD-uri, roboti de bucatarie – toate isi fac loc in sacosa omului pus pe fapte mari de sarbatori. Asa cum linistea sarbatorilor hibernale te inconjoara precum un fular calduros, la fel si festinul provocat de aceste sarbatori ne inconjoara cu grasimi saturate, carbohidrati, colesterol, indigestii si alte cuvinte amenintatoare din vocabularul specialistilor.

Iata cum zace castronul de salata boeuf in care cineva a mai lasat o imbucatura, abandonand astfel lupta; iata cum platoul cu tobe, caltabosi, jumari si alte produse porcine odihneste usurat pe masa, pastrand doar un fir de soric, urma a bataliei ce s-a dat pentru cucerirea bucatelor; sarmalele stau triste si nebagate in seama, de unde loc pentru atata mancare?

Cozonacul este framantat intre degete in timp ce cafeaua este sorbita din portelanuri, televizorul isi face simtita prezenta cu programul de Craciun, iar discutiile molcome imbie la somn si la Triferment. Bunica it admira “plovarasul” pe care ti l-a dat cadou, parint discuta politica si…

…si deodata totul se spulbera ca un vis urat. Esti acasa intins in pat, cu cartea gata sa-ti cada peste ochi. Este abia 21 decembrie, mai e putin pana la Craciun, dar scenele din primele doua paragrafe inca te bantuie. Cadouri! Mancare! Goana dupa cadoul perfect, forfota, galagie, toate astea pe lerului care e ler si a lu’ “santa claus” care vine in oras. “Si totusi”, te gandesti tu, “ce-ar fi ca anul asta sa facem cadouri? Cand a fost ultima data cand am primit ceva facut in casa? Pe vremuri bunica mea imi dadea cadou de Craciun veste tricotate, poate a venit vremea sa dau ceva la schimb…”.

Si uite asa ai ajuns sa citesti articolul asta care-ti va da trei exemple de mancaruri (ce altceva?!) pe care poti sa le faci cadou sau poti sa le pui pe masa invitatilor.

Pasta de pastrav

Pasta de peste afumat place oricui. N-am auzit pe nimeni care sa zica pana acum “Bleah, urasc pasta de peste afumat, e oribila”. Din contra, stiu oameni care nu se mai pot opri din mancat asa ceva. Pasta de peste e plina de posibilitati – poti sa o faci cu diverse soiuri de peste afumat, sa pui diverse mirodenii, sa o faci mai lichida, ca un sos in care sa inmoi bucatele de paine, sau mai solida – ca o crema pe care s-o intinzi pe paine prajita. Nu mai trebuie sa-ti spun ca e musai sa ai peste de buna calitate, altfel nu are sens sa te apuci de treaba.

Pentru inceput faci rost de niste pastrav afumat (Metro, 32 lei kg, eu am pus doi pesti), pe care il cureti de piele si de oase. Asigura-te ca mai ai asa: o lamaie, trei – patru linguri de crema de branza (incercati sa gasiti soiul *acela* fara niciun fel de aroma), sare, piper si ceva verdeata – chives este ideal, marar este excelent. Daca aveti si alte idei lasati un comentariu, vor fi foarte apreciate.

Pui totul (mai putin verdeata) intr-un robot de bucatarie si amesteci pana ajunge o pasta. Dai o degustare si mai asezonezi in functie de preferinte. Cand rezultatul e pe masura asteptarilor versi totul intr-un castron, amesteci verdeata tocata marunt si dai la frigider. Cand va veni vremea s-o dai cadou (daca nu o mananci inainte) o pui intr-un borcanel ornat frumos si, mai ales, nu uita sa-i pui o eticheta. Tine cam 3-4 zile in frigider, trebuie scoasa cam cu vreo 30 de minute inainte de a o consuma pentru ca rece nu se simte foarte tare gustul.

Gem de ceapa cu stafide

Eh, daca tii neaparat sa dai lumea pe spate poti sa te apuci sa prepari acest companion perfect pentru branzeturi sau carne (mie personal imi vine s-o mananc si pe paine cu unt). Frumusetea este ca se face foarte repede (30 de minute cu tot cu spalat de vase). Principiul este simplu – ceapa la foc mic, zahar, otet balsamic si totul se caramelizeaza incetisor pana ajunge sa aiba un gust demential.

Inainte de orice dai o raita prin piata si cumperi un kilogram de ceapa rosie. Apoi faci rost de undeva de niste stafide (o lingura – doua), un pic de zahar (nu mai mult de o lingura rasa) si otet balsamic. Reteta dupa care m-am luat folosea otet balsamic de vin alb, dar nu te opreste nimeni sa pui balsamic de vin rosu. Sa nu care cumva sa incerci cu otet neaos de-al nostru – gustul va diferi radical. Nu uita de sare, piper (mult… piper) si ceva cimbru. Cuisoarele sunt optionale.

Te apuci de taiat ceapa (da, o sa fie un cadou facut cu lacrimile tale). Aici poti sa o tai in ce forme vrei tu – de exemplu mie imi place taiata julienne (semicercuri, pentru profani), dar poate tu vrei pestisori sau rondele.

Pui doua-trei linguri de ulei intr-o cratita cu fund dublu si o pui pe foc. Dai caldura spre minim si astepti un pic sa se incinga uleiul, dupa care pui ceapa, lingura de zahar, sarea, piperul si cimbrul si ce alte mirodenii mai vrei si amesteci astfel incat totul sa se tavaleasca prin ulei. Pui capacul, dai focul si mai mic si astepti. Rabdarea este cheia aici. Din cauza caldurii de sub capac ceapa va “transpira” si se va gati in apa proprie. Mai ridici capacul din cand in cand ca sa invarti in ea.

Dupa vreo 15-20 de minute ceapa ar trebui sa fie inmuiata bine poti sa o gusti inainte de nota finala ca sa te asiguri ca are de toate, apoi adaugi cam o jumatate de ceasca de otet balsamic (75 de ml este perfect) si stafidele. Amesteci bine si astepti cam 5-7 minute, cat sa se evapore lichidul. Dupa ce lichidul a devenit o amintire stingi focul, pui capacul si o lasi sa se raceasca treptat, la temperatura camerei.Locul ideal pentru gemul asta de ceapa este un borcan etans. Sta comod in frigider saptamani bune, dar inainte de a o folosi este bine sa o scoti un pic afara ca sa ajunga la temperatura camerei, astfel aromele se simt mai bine.

Biscuiti decupati

Cea mai simpla reteta din lume pentru biscuiti – iti trebuie trei cani de faina, o cana de zahar, un ou, cam 230 de grame de unt, un plic de praf de copt, vreo 50 de grame de crema de branza (sau un pic de lapte, nu se supara), esenta de vanilie, esenta de migdale si niste coaja de lamaie.

Mai intai de toate amesteci faina cu plicul de praf de copt si cu un pic de sare. Eu de obicei cern faina inainte sa o folosesc ca sa fie mai usor de amestecat, te sfatuiesc si pe tine sa faci la fel. Lasi totul sa se odihneasca pana faci ce scrie mai jos.

Bati untul cu zaharul pana se face spuma (ai mare grija, trebuie ca zaharul sa se simta foarte putin in amestec. Scopul este de a incorpora aer in grasime, astfel incat praful de copt sa umfle acest aer si biscuitii sa devina pufosi pe dinauntru). Adaugi oul, crema de branza si esentele si continui sa amesteci usor pana cand devine totul omogen.Adaugi la cele de mai sus faina cu praful de copt si le amesteci bine pana cand incepe sa devina un aluat moale, nelipicios si destul de putin elastic. Felicitari – asta e aluatul de biscuit. Il aduni intr-o bila, il invelesti in folie si il dai la frigider pentru minim doua ore…

…dupa care il scoti si-l lasi un pic sa se dezmorteasca, pana ajunge destul de usor de lucrat (cam 20 de minute). Intre timp incingi cuptorul pana pe la vreo 170 de grade. Portionezi aluatul astfel incat sa-l lucrezi si intinzi cu sucitorul o foaie de 3-4 mm grosime din care decupezi forme de care-ti plac tie (te provoc sa-mi arati poze dupa asta!) si le intinzi intr-o tava tapetata cu foaie de copt. Le dai la cuptor pana se rumenesc (maxim 10 minute) si… gata.

Daca vrei sa te intreci pe tine insuti si sa ornezi biscuitii iei o ciocolata neagra de 200g si o topesti pe baie de abur, dupa care amesteci bine in ea cam 75 de ml de smantana dulce de 15%. Felicitari – ai facut ganache, poti sa-l pui intr-o punga careia ii decupezi un colt si da-i si deseneaza. Fii creativ, sunt sigur ca destinatarul cadoului va aprecia.

Din tot ceea ce-am zis mai sus trebuie sa retii un lucru esential: trebuie sa ai curaj sa incerci. Timpul ne preseaza pe toti, stresul este mare peste tot, “la toti ni-i greu ma!” dar te va surprinde cat de bine te simti atunci cand vezi ca toata lumea se inghesuie sa manance “cadourile” tale. Sa nu te deranjeze daca nu au cuvinte de lauda pe moment, se stie doar ca nu e frumos sa vorbesti cu gura plina.