Pentru ca este mai important ca omul acesta sa fie oprit. O culpa, daca exista temei sa fie trimisa in instanta, e suficient de buna, indiferent ce articol din Codul Penal se refera la ea. 

O trimitere in judecata – vorbim aici de fapte comise in afara mandatului de membru al guvernului, nu de cazul articolului 109 din Constitutie – obliga partidul de guvernamant la o reactie si intareste randurile Opozitiei, facand plauzibila schimbarea cabinetului, implicit a premierului, printr-o motiune de cenzura, daca se modifica raportul de forte in Parlament.

Sigur, o condamnare penala definitiva inchide subiectul dar aceasta este o perspectiva foarte indepartata.

Nu poti sa judeci sau sa condamni un om pentru fapte pe care nu le-a facut. Nu poti face asta nici macar atunci cand exista indicii covarsitoare asupra raului pe care respectivul ar urma sa-l faca, in caz ca isi pastreaza pozitia actuala. Justitia functionaza pe baza de fapte, nu pe baza de presupuneri sau intuitii, oricat de poetic, de artistic, de convingator ar fi acestea din urma exprimate.

De aceea, o fapta din trecutul respectivului, o fapta in jurul careia se pot strange probele unui dosar penal, este de folosit, daca esti procuror. Chiar si o fapta cu un prejudiciu asociat de „doar” 51 de mii de lei grei.

Pericolul unui Victor_Ponta_premier_pana_la_finele_lui_2016_si_eventual_si_dupa nu sta, neaparat, in recuperarea sa politica si in eventuala recastigare a controlului asupra PSD.

Nici sacrificarea bugetului de stat pe altarul anului electoral 2016 nu ar fi cea mai mare nenorocire, desi efectele „sacrificiului” ar atarna ca un sac cu caramizi in carca urmatorului guvern, indiferent al cui ar fi acest guvern – va mai amintiti momentul electoral 1996?

Cel mai mare pericol al continuarii mandatului actualului prim-ministru este infiltrarea si eternizarea minciunii in toate aspectele comunicarii publice, pana la nivelul la care procesul este ireversibil, ca un cancer cu metastaze.

Vi se pare o teama ridicola? Vi se pare ca minciuna propagata public, cu gir oficial, este, poate, neplacuta, dar nu letala?

Daca vi se pare asa, e pentru ca astazi inca exista institutia indoielii. Inca iti e permis, azi, sa iti exprimi rezerva sau dubiile in legatura cu ce spune Guvernul. Inca ai acces la surse alternative de informare sau unde opiniile sunt diferite de cele oficiale.

Daca vreti, totusi, sa gustati din deliciile unui viitor alternativ in care (1) premierul/guvernul nu minte nicidodata iar daca totusi (2) premierul/guvernul minte atunci se aplica punctul (1), deschideti televizorul pe Romania TV. Imi e rusine, sincer, ca fac un astfel de indemn, motivatia fiind, totusi, una pur didactica.

Uitati-va pana ce neuronii reclama fault tehnic ori sinapsele arunca prosopul. Si apoi, daca ati supravietuit incercarii, imaginati-va viata, de maine incepand, ghidata si organizata doar pe baza a ceea ce ati vazut si auzit la postul amicului lui Ponta. Daca stati bine cu imaginatia, mergeti mai departe si inchipuiti-va ca in raport cu minciunile de la TV conformarea nu mai e voluntara, ci obligatorie. Altfel spus, imaginati-va ca traiul dupa minciuna guvernamentala este impus prin lege.

Acesta e punctul-limita catre care converg lucrurile in perspectiva renasterii politice a lui Ponta, daca DNA-ul nu se interpune cu probe solide si/sau daca exponentii inca recuperabili ai actualei clase politice isi vor contempla, in continuare, in oglinda, impotenta fizica de a schimba actualul cabinet in conformitate cu Constitutia si legile in vigoare.

Va mai amintiti, poate, unii dintre voi, cazul Enron, un caz de manual din care se vor fi inspirat, poate, artizanii crizei globale din deceniul trecut: cu putin timp inaintea falimentului inevitabil, responsabilii companiei isi sfatuiau propriii angajati sa cumpere actiuni Enron, amplificand astfel dezastrul.

Vi s-ar parea exagerata proiectia unui guvern la fel de cinstit si de competent precum cel din prezent (puneti ghilimele unde doriti), si care in virtutea unui interes sacrosant, deci diferit de al populatiei, isi indeamna cetatenii, via canalul TV privilegiat, sa faca investitii imobiliare in Sudanul de Sud?

Am avut un premier care indemna la investitii imobiliare in America de Nord dupa ce a pocnit bula imobiliara. Habar n-am daca l-a ascultat cineva si a cumparat cu x dolari ceva ce a ajuns in cele din urma sa valoreze zero dolari. Dar, vorba aia, gestul conteaza.

Sub carmuirea unui guvern la fel de cinstit si de competent precum cel din prezent (puneti ghilimele unde doriti), vi s-ar parea ireala perspectiva unei campanii pe o unica retea TV agreata, in care se predica abolirea foametei in tara iar eventualii decedati de inanitie de pe strazi sunt doar fabulatii ale basist-iohanistilor?

Deja – si asta nu mai e speculatie sau fantezie, e o stare masurabila prin metode sociologice – exista indoieli serioase, mai mari decat in trecut, fata de statisticile oficiale care raporteaza triumfalist o crestere economica rezonabil de mare, dar insesizabila in buzunar.

Iar daca statisticile oficiale sunt supuse, imaginar, testului cu detectorul de minciuni, atunci scenariul horror al unui guvern de inspiratie nord-coreeana atat in vorbe cat si in fapte se apropie, din pacate, mai mult de realitate.

Nota autorului: Al Capone a fost seful Mafiei din Chicago. Condamnat pentru evaziune fiscala si nu pentru crimele comise cu sange rece, pentru care procurorii nu au reusit sa stranga probe, si-a incheiat cariera la Alcatraz.