Cercul interior de colaboratori al lui Donald Trump a fost lovit din nou pentru legaturile sale cu Rusia. De data aceasta este vorba de procurorul general -o functie care ar fi echivalenta in Spania cu cea de ministru al Justitiei. Jeff Sessions a fost nevoit astazi sa se retraga de la orice ancheta legata de campania electorala din 2016.
Sessions a trebuit sa faca acest anunt dupa ce The Washington Post a dezvaluit Senatului ca a mintit sub juramant pe 10 ianuarie, cand a fost intrebat de senatorul democrat Al Franken daca a avut vreun contact cu Moscova in timpul campaniei. „Nu am avut nicio comunicare cu rusii”, a spus procurorul general.
Procurorul general a mintit. Dupa cum a dezvaluit astazi „Post”, Sessions s-a intalnit de cel putin doua ori cu ambasadorul Rusiei la Washington, Serghei Kislyak. Unu, in iulie; celalalt, in septembrie. Cu a doua ocazie, intalnirea a avut loc direct in biroul Sessions din Senat. Mai tarziu a rezultat ca Session a avut si o conversatie telefonica cu Kislyak pe 13 septembrie.
Sessions, care a fost primul senator care l-a sustinut pe Donald Trump si este, alaturi de ginerele sau, Jared Kushner, si de consilierul sau politic, Steve Bannon, cel mai apropiat colaborator al sau, a fost in acele luni unul dintre principalii consilieri in politica externa. al candidatului republican, iar numele lui suna deja ca un mai mult decat probabil membru al cabinetului intr-o eventuala administratie Trump. Mai tarziu, la o intrebare scrisa similara a senatorului Patrick Leahy, Sessions a raspuns din nou: „Nu”.
In pozitia sa actuala, Sessions este responsabil in ultima instanta pentru Departamentul de Justitie si FBI, care este cel mai apropiat lucru de o forta nationala de politie pe care o au Statele Unite, o tara federala si extrem de descentralizata. Si atat FBI, cat si Departamentul de Justitie ar putea desfasura diverse investigatii secrete cu privire la presupusele legaturi dintre Trump si echipa sa cu guvernul lui Vladimir Putin. Astfel, o persoana care este membra a cabinetului Trump, dar a mintit in legatura cu relatiile sale cu Rusia ar fi cea care va supraveghea investigatiile privind relatiile cabinetului Trump cu Rusia. De aceea, vestea auto-recuperarii lui este de doua ori importanta.
Dezvaluirile „Washington Post” au cazut ca o bomba la Washington. Directorul de etica al Casei Albe intre 2005 si 2007, cand George W. Bush era presedinte, Richard Painter, a postat ieri un „tweet” in care declara: „A minti Senatul sub juramant cu privire la contactele pe care le-a avut cu rusii este un mod bun de a merge la inchisoare” . La inceputul dupa-amiezii, Painter a publicat un articol de opinie pe site-ul New York Times intitulat „Jeff Sessions Has to Go”. Painter este republican, ca Donald Trump si Jeff Sessions, si membru al Societatii Federaliste, cel mai important grup juridic conservator din America.
Raspunsul lui Sessions la acuzatii este ca s-a intalnit cu Kislyak in calitatea sa de membru al Comitetului de Informatii al Senatului si ca nu a considerat-o relevant atunci cand a fost intrebat de Franken. Este o explicatie nesustenabila din punct de vedere politic, dar de care se agata republicanii. Comisia de Informatii a Senatului are 27 de membri. Dintre acestia, 26 declara ca nu s-au intalnit cu reprezentantul diplomatic al Rusiei.
Sessions este astfel al doilea cel mai inalt oficial din administratia Trump, dupa consilierul pentru securitate nationala Mike Flynn, care minte in legatura cu legaturile sale cu Kislyak. Flynn, din cauza pozitiei sale, nu a trebuit sa treaca prin confirmarea Senatului. Dar a trebuit sa demisioneze cand „The Washington Post” a publicat ca a vorbit cu Kislyak la telefon de mai multe ori. Pe deasupra, intalnirea Sessions cu diplomatul a avut loc in septembrie, tocmai cand serviciile de informatii americane au tras un semnal de alarma cu privire la interferenta spionajului rus in campania prezidentiala a acelei tari.
Dar stirea are mai multe ramificatii. Cel mai evident este, ca si in cazul lui Flynn – care a negat ca a vorbit cu Kislyak, care trebuie sa fie persoana cu cel mai bun telefon interceptat din intreaga SUA si, poate, din lume – am crescut-o. Pentru ca in septembrie senatorul s-a intalnit cu ambasadorul Rusiei in biroul sau din Senat. Asta inseamna ca personalul sau, format din aproximativ 40 pana la 50 de oameni care lucreaza cu el, stia ca minte pe 10 ianuarie.
Mai incredibila este atitudinea de blocare a Partidului Republican. Trebuie avut in vedere ca atacul asupra consulatului SUA din orasul libian Benghazi din 2012 a provocat 33 de audieri in Congres, la care au venit sa depuna marturie 252 de persoane si care au produs 1.982 de pagini de rapoarte. Totul pentru a nu ajunge la nicio concluzie, desi, in schimb, acel partid a reusit sa prejudicieze imaginea candidatului democrat la presedintie, Hillary Clinton. Pana in prezent, relatia Rusiei cu Trump si echipa sa a generat zero sesiuni, zero rapoarte si zero investigatii.
Si deocamdata, asta nu pare ca se va schimba. Opozitia democrata si unii republicani au cerut lui Sessions sa-si dea demisia sau, cel putin (cum s-a intamplat), sa se retraga din investigatiile privind legaturile lui Trump si ale echipei sale cu Moscova. Republicanii, insa, au reactionat cu o „strangere a randurilor”. Presedintele Camerei, Paul Ryan, a declarat ca nu vede „niciun scop sau motiv” ca Sessions sa se recuzeze. Trump a declarat ieri ca are „incredere deplina” in procurorul sau general.
Unii republicani au rupt aceasta linie. Centristul Susan Collins, un senator din Maine, si Lincoln Chaffetz, din Utah, au cerut Sessions sa se recunoasca. Unul dintre liderii opozitiei lui Trump din cadrul Partidului Republican a mers mai departe, senatorul din Carolina de Sud Lindsay Graham, a propus crearea unui procuror independent care sa examineze legaturile dintre Trump si Rusia. Deocamdata, insa, este clar ca, pentru partidul de guvernamant din SUA, relatiile dintre presedinte si echipa sa si Rusia sunt mult mai putin importante decat „e-mailurile” lui Hillary Clinton.
Intre timp, lumina reflectoarelor se indreapta catre Kislyak, o figura putin cunoscuta publicului din Washington si cu reputatia de a fi un diplomat discret si plictisitor, care nu iese in evidenta intr-un oras pe care multi il considera „Hollywood pentru tocilari” si in care oamenii se lauda cu ce politician cunosc sau la ce petrecere privata au fost invitati la fel ca in mecca filmului (se vorbeste despre ce vedeta au intalnit-o in baia barului). Desigur, in romanele lui John LeCarre (care, pana la urma, a fost un spion) cei mai buni agenti sunt intotdeauna cei cu cele mai putin interesante personalitati.