Pentru prima data de cand a devenit presedinte, Joe Biden a vazut ca mai putin de jumatate dintre americani i-au dat un permis in sondaje in urma cu cateva zile. Este greu sa nu crezi ca de vina este dezastrul din Afganistan, desi Casa Alba este destul de convinsa ca criza va trece ca o furtuna de vara si ca in scurt timp cetatenii vor fi mai constienti de economie, somaj si vaccinare decat de ororile talibane care se petrec la mii de mile departare.
Ei au un argument solid din punct de vedere istoric pentru asta: americanilor tind sa le pese putin sau deloc de politica externa atunci cand merg la vot. Dar isi amintesc si ca, in ciuda imaginilor jenante ale aeroportului din Kabul, americanii sunt de acord cu el in privinta elementelor de baza: ca plecarea de acolo este o idee buna. Casa Alba mizeaza si pe faptul ca, la fel de multe critici din partea opozitiei in aceste zile, republicanii nu pot nega ca Trump a fost cel care a semnat un acord de pace cu talibanii in 2020 si, de asemenea, a ordonat retragerea.
Totusi, Biden ar trebui sa fie atent, deoarece dovezile disperarii in Afganistan sunt in centrul imaginii sale politice. Presedintele si-a construit victoria impotriva lui Trump printr-un simplu argument: acest om este incompetent si eu nu, cu acest om totul este haos si improvizatie si sunt o revenire plictisitoare si eficienta la normalitate a guvernului american. Este usor de observat ca aceasta naratiune pe care Biden a sustinut totul nu se intelege bine cu imaginile din ultimele zile. Multi americani au fost in favoarea retragerii, dar foarte putini pot sustine modul in care a fost facuta.
In cele din urma, un esec care submineaza acea imagine a capacitatii si eficientei poate fi mult mai daunator pentru Biden decat ipocrizia de a fi proclamat ca cu el drepturile omului ar fi „in centrul politicii externe”. Este evident ca drepturile omului ale afganilor erau mult mai bine in urma cu o luna decat acum, dar acesta este genul de ipocrizie care de obicei se afla mai jos in preocuparile alegatorilor americani. Economia ramane principalul argument in majoritatea alegerilor prezidentiale.
Apararea lui Biden este, practic, ca retragerile sunt asa. Ca acesta este pretul de platit pentru plecare. Cu toate acestea, aceasta este o farsa. Guvernul SUA a proclamat nu cu mult timp in urma ca Kabul nu poate cadea in mai putin de un an si jumatate, ca capacitatea militara a talibanilor era foarte limitata, ca in niciun caz nu vom vedea elicoptere evacuand acoperisul ambasadei SUA… Tot ce s-a intamplat mai tarziu, presedintele a negat cu doar cateva saptamani inainte. O greseala dezastruoasa de calcul care nu este doar responsabilitatea lui Biden si care poate avea consecinte politice dincolo de deteriorarea imaginii sale de manager.
Ocuparea de 20 de ani a Afganistanului este un dezastru mult mai larg, cu mai multi vinovati, dar haosul din ultimele saptamani este in primul rand un esec al armatei si serviciilor de informatii americane. „Expertii” pe care Trump i-a denigrat in mod constant au raspuns primei provocari a noii ere cu o gafa rasunatoare. Calculele si estimarile lui nu sunt ca ar fi esuat, ci ca nu s-au apropiat nici pe departe de realitate. Toata neincrederea pe care Trump a semanat-o ani de zile a fost cumva justificata.
Biden spera ca toate acestea vor fi uitate in curand pentru a recompune acea imagine eficienta care ii daduse rezultate atat de bune pana acum.
O parte din pagube au fost deja facute: Casa Alba spera sa petreaca vara laudandu-se cu aprobarea aproape sigura a 850 de miliarde de euro pentru infrastructura, marea realizare a primului mandat al presedintelui, dar singura stire din mass-media este Afganistan si inca Va continua sa fie pentru cel putin inca cateva zile. Deocamdata, Biden poate chiar sa spuna ca a fost norocos pentru ca talibanii l-au scutit de cele mai proaste imagini de brutalitate, precum executiile publice care i-au facut celebri, dar ar putea veni oricand si multi din interiorul si din afara Statelor Unite il vor invinovati. .
Casa Alba va incerca sa vorbeasca putin despre Afganistan si, atunci cand o va face, va incerca sa distraga atentia publicului de la retragerea haotica si sa explice conflictul in termeni mai largi: suntem acolo de 20 de ani, am cheltuit milioane pentru o armata care a refuzat sa lupte, ne-am intalnit si era timpul sa ne retragem. Este un argument cu care probabil ca sunt de acord majoritatea americanilor, desi ramificatiile politice ale retragerii vor depasi o analiza a ceea ce a mers prost si vor avea alte ramificatii politice pe drum.
In ciuda faptului ca exista un acord politic larg pentru a elimina din tara afganii care au colaborat cu fortele americane, dreapta trumpista se mobilizeaza deja impotriva unei presupuse „invazii” a refugiatilor.
Nu trebuie sa uitam ca managementul politicii de imigratie, complet politizat in timpul mandatului lui Trump ca o vitrina a supremacismului sau, este domeniul in care cetatenii il pretuiesc cel mai rau pe Biden de la inceputul mandatului sau. Desi cei primiti sunt probabil cateva mii, vor fi cei care vor incerca sa-i incrimineze in scop politic.
Presedintele isi doreste sa nu mai fie nevoit sa vorbeasca despre Afganistan, dar ideea ca problema va disparea cand ultimul avion american decoleaza din Kabul este nerealista. Traditia ne spune ca ceea ce se intampla in Asia Centrala nu va determina catusi de putin deciziile electorale in SUA, dar inca poate crea multe probleme noului presedinte.