Este infricosator sa te gandesti la un cadavru perfect conservat de secole. Frica de moarte si ideea ca o persoana care a murit in urma cu doua milenii revine la viata este o fantezie recurenta in genul horror.
Primele mumii despre care se face referire dateaza din neolitic, cand locuitorii Egiptului si-au ingropat mortii sub nisipurile desertului, pentru a nu risipi pamantul fertil.
Ei si-au dat seama ca conditiile climatice si nisipul au actionat ca un agent natural de uscare, absorbind lichidele din organism si pastrandu-l in mod natural, practic intact. Secole mai tarziu, tehnica a fost perfectionata.
Cea mai bine conservata mumie se numeste Seti, care a fost gasita in 1881 pe malul de vest al raului Nil; din aceasta mumie se naste imaginarul terorii in jurul mumiilor literaturii si cinematografiei.
Cunoscut si ca licantrop, varcolacul este o creatura legendara care ia forma unui om, dar se transforma intr-un lup monstruos afectat de razele lunii pline. Dar de unde provine acest cunoscut mit al groazei?
Trebuie sa ne intoarcem la anul 1 i.Hr., cand poetul roman Ovidiu a scris colectia de poezii numita „Metamorfozele”. In prima carte el spune povestea regelui Lycaon, un om religios care si-a dus devotamentul la extrem.
A ajuns sa ia parte la sacrificii care au dus la canibalism. In cele din urma, Lycaon i-a jignit pe zei, servindu-le carne umana la cina.
Apoi a fost pedepsit, devenind varcolac. Dupa schimbarea formei, si-a continuat asasinatele umane. Potrivit legendei, Lycaon mergea in padure in fiecare luna plina si urla ca Zeus sa-l ierte.
Prima referire la vrajitoare din istorie se afla in orasul nord-american Salem (langa Boston), unde in 1692 a inceput un proces impotriva mai multor vecini ai sai acuzati de practicarea vrajitoriei.
Plangerea a fost facuta de doua fete in varsta de 9 si 11 ani, care au sustinut ca au fost vrajite de femeile locale care si-au creat dubluri noaptea. Au fost pana la 141 de inculpati: 20 dintre ei au fost executati si 5 dintre ei au murit in inchisoare.
Desi clovnii sunt elemente legate de prietenie, distractie si lumea copiilor, creati initial pentru a face oamenii sa rada, recent au fost asociati in imaginarul social cu sentimentul de teroare.
De fapt, scriitorul Stephen King a publicat un roman intitulat „It” in 1986, despre o creatura straveche care a fost dedicata terorizarii fiintelor umane si care a luat forma unui clovn.
Dar de unde frica de clovni?
Potrivit expertilor, asta se datoreaza tocmai aspectului lor, care se doreste a fi dragut: machiajul pe care il poarta si trasaturile lor faciale disproportionate genereaza neincredere, deoarece rup cu imaginea normala a unei persoane si ascund identitatea celui care se afla in spatele acestei masti.
Acest personaj de groaza binecunoscut nu are o baza reala, dar este in intregime fictiv: „Frankenstein or the Modern Prometheus” este un roman de Mary Shelley care a fost publicat in 1818.
Este considerat un clasic in genul romanului gotic si primul text stiintifico-fantastic din literatura. Desi este conceputa ca o opera de teroare, ridica dileme morale, precum dreptul omului de a crea viata artificiala si consecintele pe care aceasta le-ar presupune.
In imaginarul social, este infricosator sa ne imaginam o creatura vie ca rezultat al amestecului de diferite parti ale altor cadavre; dar mai ales este sa ne imaginam cum s-ar comporta.
Evenimentele care ingrozesc cel mai mult mintea umana sunt cele care au legatura cu paranormalul, adica cele care au implicatii cu viata de apoi, pe care nu le putem intelege.
Prima fantoma documentata din istorie se gaseste in scrisorile lui Pliniu cel Tanar, un vechi avocat, scriitor si om de stiinta roman care a trait intre 61 si 112 d.Hr.
In scrisorile sale, el documenteaza o aparitie fantomatica in asa-numita casa bantuita din Atena.
El a descris-o astfel: „Proprietarii anteriori au fugit ingroziti, asistand la ratacirea unui presupus spectru cu aspect de batran slab, cu barba lunga si par intesat, imbracat in haine zdrentuite si mergand incet si intristat. , pentru ca avea catuse la picioare si lanturi la maini pe care le flutura si le scutura, tradandu-si prezenta de departe”.
Dusmanul Dumnezeului crestin dateaza din scripturile Bibliei si este figura care intruchipeaza raul prin excelenta. Dar dualitatea bine/rau nu apare in vechile scripturi ebraice, ci este o conceptie ulterioara a crestinismului.
Desi de obicei este descris ca aratand ca un berbec, cu coarne si coada, in referintele timpurii la demon el este infatisat sub mai multe forme, ceea ce indica faptul ca nu avea un aspect definit.
In imaginarul terorii, Satana este reprezentarea actuala rezultata din generatii de artisti si scriitori, care si-au reinventat imaginea de-a lungul timpului pe baza putinelor informatii pe care Biblia le ofera despre aspectul sau.
Catrina ste unul dintre cele mai populare costume si machiaje pentru petrecerea de Halloween si asta pentru ca este extrem de izbitor.
Aceasta figura apartine culturii populare mexicane si reprezinta moartea, desi nu intr-un sens intunecat. Prima ilustrare a unei Catrine a avut loc in 1913, intr-o publicatie numita „Licitatie de cranii fericite si sandungueras”, care a insotit un text batjocoritor despre moarte.
Concret, poezia spunea astfel: „Cei care sunt naut pudra astazi vor ajunge in cranii deformate”. Textul se referea la negustorii care vindeau naut ai vremii, femei indigene, care purtau machiaj excesiv pentru a arata ca femeile europene.
De atunci, Catrina a fost un simbol al mortii in cultura mexicana, iar imaginea ei izbitoare a facut inconjurul lumii ca fiind unul dintre cele mai populare costume pentru petrecerea de Ziua Mortilor.
