Te-ai petrece cu R2-D2 daca ai avea ocazia? Se pare ca ar putea fi destul de distractiv. In filmele Razboiul Stelelor , droizii par sa formeze prietenii semnificative cu oamenii. In viata reala, totusi, robotilor nu le pasa de nimeni sau nimic. Cel putin nu inca. Robotii de astazi nu pot simti emotii. De asemenea, nu au constiinta de sine. Dar asta nu inseamna ca nu pot actiona prietenos in moduri care ii ajuta si ii sprijina pe oameni.
Un intreg domeniu de cercetare numit interactiune om-robot – sau pe scurt HRI – studiaza modul in care oamenii folosesc si raspund la roboti. Multi cercetatori HRI lucreaza pentru a face masini mai prietenoase si mai de incredere. Unii spera ca adevaratele prietenii roboti se vor dovedi posibile intr-o zi.
„Acesta este scopul meu”, spune Alexis E. Block. Si, adauga ea, „Cred ca suntem pe drumul cel bun. Dar mai este mult de lucru.” Block este un robotician care a construit o masinarie care da imbratisari. Este afiliata la Universitatea din California, Los Angeles si la Institutul Max Planck din Stuttgart, Germania.
Alti cercetatori sunt mai sceptici cu privire la utilizarea cuvantului „prieten” pentru masini. „Cred ca oamenii au nevoie de alti oameni”, spune Catie Cuan. „Curiozitatea fata de roboti poate crea un fel de apropiere. Dar niciodata nu as cataloga asta drept prietenie.” Cuan studiaza robotica la Universitatea Stanford din California. Este, de asemenea, dansatoare si coregrafa. Fiind unul dintre primii cercetatori care a combinat aceste domenii, ea lucreaza pentru a face miscarile robotului mai usor de inteles si acceptat de catre oameni.
Botii de astazi nu sunt inca prieteni adevarati, cum ar fi R2-D2. Dar unii sunt asistenti de ajutor sau instrumente de predare captivante. Altii sunt insotitori atenti sau jucarii incantatoare asemanatoare animalelor de companie. Cercetatorii lucreaza din greu pentru a-i face din ce in ce mai buni in aceste roluri. Rezultatele devin din ce in ce mai prietenoase. Sa ne intalnim cu cativa.
Insotitori electronici
Exista prea multi roboti sociali si insotitori pentru a-i enumera pe toti — apar mereu altii noi. Luati in considerare Pepper. Acest robot umanoid actioneaza ca ghid in unele aeroporturi, spitale si magazine cu amanuntul. Un altul este Paro, un robot care arata ca o foca moale si dragalasa. Contureaza oamenii din unele spitale si case de batrani. Se presupune ca ofera o companie similara cu un animal de companie, cum ar fi o pisica sau un caine.
Un animal de companie robot nu este nici pe departe la fel de iubit ca unul real. Din nou, nu toata lumea poate pastra o pisica sau un caine. „Robotii asemanatoare animalelor de companie pot fi utili in special in mediile in care un animal de companie adevarat nu ar fi permis”, subliniaza Julie Robillard. De asemenea, un animal de companie mecanic ofera unele beneficii. De exemplu, „Nu exista caca de ridicat!” Robillard este un neurostiinta si expert in tehnologia sanatatii creierului la Universitatea British Columbia din Vancouver, Canada. Ea a studiat daca prieteniile roboti ar putea fi un lucru bun sau rau pentru oameni.
MiRo-E este un alt robot asemanator animalelor de companie. A fost conceput pentru a interactiona cu oamenii si a le raspunde. „Este capabil sa vada fete umane. Daca aude un zgomot, poate spune de unde vine zgomotul si se poate intoarce in directia zgomotului”, explica Sebastian Conran. El a co-fondat Consequential Robotics la Londra, Anglia. Face acest robot.
Daca cineva il mangaie pe MiRo-E, robotul se comporta fericit, spune el. Vorbeste-i cu o voce tare si furioasa si „va straluci in rosu si va fugi”, spune el. (De fapt, se va rostogoli; se deplaseaza pe roti). Iesit din cutie, acest robot vine cu acestea si alte abilitati sociale de baza. Scopul real este ca copiii si alti utilizatori sa-l programeze ei insisi.
Cu codul potrivit, noteaza Conran, robotul ar putea recunoaste oamenii sau ar putea spune daca zambesc sau se incrunta. S-ar putea juca chiar si cu o minge. Totusi, nu merge atat de departe incat sa-l numeasca prieten pe MiRo-E. El spune ca o relatie cu acest tip de robot este posibila. Dar ar fi cel mai asemanator cu tipul de relatie pe care un copil o poate avea cu un ursulet de plus sau pe care un adult ar putea-o avea cu o masina iubita.
Copiii si alti utilizatori pot programa MiRo-E, acest robot insotitor. Aici, elevii de la Scoala Lyonsdown din Anglia vorbesc si o ating. Robotul raspunde cu sunete si miscari asemanatoare animalelor – si culori pentru a-si indica starea de spirit. „MiRo este distractiv pentru ca pare sa aiba o minte proprie”, spune Julie Robillard. © Consequential Robotics 2019
Un vis din copilarie
Moxie este un alt fel de robot social. „Este un profesor deghizat in prieten”, spune Paolo Pirjanian. A fondat Embodied, o companie din Pasadena, California, care produce Moxie. Visul sau din copilarie era sa aduca la viata un personaj adorabil ca robot. Isi dorea un robot care sa fie un prieten si un ajutor, „poate chiar sa ajute la teme”, glumeste el.
De fapt, Moxie nu-ti face temele. In schimb, ajuta la abilitatile sociale si emotionale. Moxie nu are picioare sau roti. Totusi, isi poate pivota corpul si isi poate misca bratele in moduri expresive. Are un ecran pe cap care afiseaza o fata de desene animate. Canta muzica, citeste carti cu copiii, spune glume si pune intrebari. Poate chiar recunoaste emotiile in vocea unui om.
Moxie le spune copiilor ca incearca sa invete cum sa devina un prieten mai bun pentru oameni. Ajutand robotul cu asta, copiii ajung sa invete ei insisi noi abilitati sociale. „Copiii se deschid si incep sa vorbeasca cu ea, ca si cum ar fi cu un prieten bun”, spune Pirjanian. „Am vazut copii care se incredera in Moxie, chiar plangandu-i lui Moxie. De asemenea, copiii doresc sa impartaseasca momente interesante din viata lor si experientele pe care le-au avut.”
Ideea copiilor care isi revarsa inimile unui robot ii face pe unii oameni sa se simta inconfortabil. Nu ar trebui sa aiba incredere in oameni carora le inteleg si le pasa de ei? Pirjanian recunoaste ca acest lucru este ceva la care echipa sa se gandeste – foarte mult. „Cu siguranta trebuie sa fim atenti”, spune el. Cele mai bune modele de limbaj de inteligenta artificiala (AI) incep sa converseze cu oamenii intr-un mod care se simte natural. Adaugati asta la faptul ca Moxie imita atat de bine emotia, iar copiii pot fi pacaliti sa creada ca este viu.
Pentru a preveni acest lucru, Moxie este intotdeauna foarte clar cu copiii ca este un robot. De asemenea, Moxie inca nu poate intelege lucruri precum emisiunile TV sau nu poate recunoaste jucariile pe care le arata copiii. Echipa lui Pirjanian spera sa depaseasca aceste probleme. Dar scopul lui nu este ca copiii sa devina cei mai buni prieteni cu un robot. „Avem succes”, spune el, „cand un copil nu mai are nevoie de Moxie”. Atunci vor avea abilitati sociale suficient de puternice pentru a-si face multi prieteni umani.
‘Sunt pregatit pentru o imbratisare!’
HuggieBot poate parea simplu in comparatie cu MiRo-E sau Moxie. Nu poate urmari o minge sau discuta cu tine. Dar poate face ceva ce foarte putini alti roboti fac: poate cere imbratisari si le poate oferi. Se pare ca imbratisarea este cu adevarat dificila pentru un robot. „Este mult mai greu decat am crezut initial”, constata Block of UCLA si Max Planck Institute.
Acest robot trebuie sa isi adapteze imbratisarea la oameni de toate dimensiunile. Foloseste vederea computerizata pentru a estima inaltimea cuiva, astfel incat sa isi ridice sau sa coboare bratele la nivelul potrivit. Trebuie sa masoare cat de departe este cineva, astfel incat sa inceapa sa inchida bratele la momentul potrivit. Trebuie chiar sa-si dea seama cat de strans sa stranga si cand sa dea drumul. Pentru siguranta, Block a folosit brate robot care nu sunt puternice. Oricine poate impinge cu usurinta bratele. Imbratisarile trebuie, de asemenea, sa fie blande, calde si reconfortante – cuvinte care nu sunt folosite de obicei cu roboti.
Block a inceput sa lucreze la un robot care imbratiseaza inca din 2016. Astazi, ea inca se mai chinuieste cu el. In 2022, ea a adus versiunea actuala (HuggieBot 4.0) la conferinta Euro Haptics, unde a castigat un premiu. Echipa ei a amenajat un stand demonstrativ pentru participanti. Cand cineva trecea, robotul spunea: „Sunt pregatit pentru o imbratisare!” Daca acea persoana se apropia de el, robotul isi infasura cu grija bratele captusite si incalzite in jurul lor intr-o imbratisare. Daca partenerul sau uman mangaia, freca sau strangea in timp ce se imbratiseaza, robotul ar face gesturi similare ca raspuns. Aceste actiuni reconfortante „fac robotul sa se simta mult mai viu”, spune Block.
La inceputul lucrarii ei, spune Block, multi oameni nu au inteles rostul unui robot care se imbratiseaza. Unii i-au spus chiar ca ideea este stupida. Daca aveau nevoie de imbratisari, i-au spus, pur si simplu ar imbratisa o alta persoana.
Dar la vremea aceea, Block locuia departe de familia ei. „Nu am putut sa zbor acasa si sa primesc o imbratisare de la mama sau de la bunica.” Apoi, a lovit pandemia de COVID-19. Multi oameni nu au putut sa-i imbratiseze pe cei dragi din cauza problemelor de siguranta. Acum, Block primeste rareori raspunsuri atat de negative la munca ei. Ea spera ca imbratisarea robotilor va ajuta in cele din urma sa conecteze oamenii intre ei. De exemplu, daca o universitate avea un astfel de robot, atunci mamele si tatii studentilor ar putea trimite imbratisari personalizate prin intermediul unui HuggieBot.
Impartasirea de rasete
Multi roboti sociali, inclusiv Pepper si Moxie, converseaza cu oamenii. Aceste conversatii par adesea mecanice si incomode – si din multe motive diferite. Cel mai important, nimeni nu stie inca cum sa invete un robot sa inteleaga semnificatia din spatele unei conversatii.
Este posibil, totusi, ca astfel de discutii sa para mai naturale, chiar si fara ca robotul sa inteleaga nimic. Oamenii fac multe gesturi si sunete subtile atunci cand vorbesc. S-ar putea sa nu realizezi ca faci asta. De exemplu, poti da din cap, sa spui „mhmm” sau „da” sau „oh” – chiar si sa razi. Robotistii lucreaza pentru a dezvolta un software de chat care poate raspunde in moduri similare. Fiecare tip de raspuns este o provocare separata.
Divesh Lala este robotician la Universitatea Kyoto din Japonia. Isi aminteste ca a vazut oamenii vorbind cu un robot social realist numit Erica. „De multe ori radeau”, spune el. „Dar robotul nu ar face nimic. Ar fi incomod.” Asa ca Lala si un coleg, roboticianul Koji Inoue, s-au dus sa lucreze la aceasta problema.
Software-ul pe care l-au conceput detecteaza cand cineva rade. Pe baza modului in care suna acel ras, decide daca sa rada, de asemenea, si ce tip de ras sa foloseasca. Echipa a avut un record de actor de 150 de rasete diferite.
Daca nu intelegeti japoneza, atunci va aflati intr-o pozitie similara cu acest robot, numit Erica. Nici ea nu intelege. Cu toate acestea, rade intr-un mod care o face sa para prietenoasa si implicata in conversatie.
Daca doar chicoti, spune Lala, robotul este „mai putin probabil sa vrea sa rada cu tine”. Asta pentru ca un ras foarte mic ar putea insemna ca doar eliberati tensiunea. De exemplu, „Am uitat sa ma spal pe dinti azi dimineata, haha. Hopa.” In acest caz, daca si persoana cu care vorbeai a ras, s-ar putea sa te simti si mai jenat.
Dar daca spui o poveste amuzanta, probabil vei rade mai tare si mai mult. „Pisica mea a incercat sa-mi fure periuta de dinti in timp ce ma periam! HAHAHA!” Daca folosesti un ras mare, „robotul raspunde cu un ras mare”, spune Lala. Marea majoritate a rasetelor, totusi, se situeaza undeva la mijloc. Aceste rasete „sociale” indica doar ca asculti. Si fac conversatia cu un robot sa se simta putin mai putin incomoda.
Lala a facut aceasta munca pentru a face robotii insotitori mai realisti pentru oameni. El intelege cum poate fi deranjant daca un robot social ar putea insela pe cineva sa creada ca ii pasa cu adevarat. Dar el mai crede ca robotii care par sa asculte si sa arate emotii pot ajuta oamenii singuri sa se simta mai putin izolati. Si, el intreaba: „Este un lucru atat de rau?”
Un nou tip de prietenie
Majoritatea oamenilor care interactioneaza cu robotii sociali inteleg ca nu sunt in viata. Totusi, asta nu ii impiedica pe unii oameni sa vorbeasca sau sa aiba grija de roboti ca si cum ar fi. Oamenii dau adesea nume chiar si masinilor de curatat cu aspiratorul modest, cum ar fi Roomba, si le pot trata aproape ca animalele de companie ale familiei.
Inainte de a incepe sa construiasca Moxie, Pirjanian a ajutat la conducerea iRobot, compania care produce Roomba. iRobot primea adesea apeluri de la clienti ai caror roboti aveau nevoie de reparatii. Compania s-ar oferi sa trimita unul nou-nout. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor au spus: „Nu, imi vreau Roomba ”, isi aminteste el. Nu au vrut sa inlocuiasca robotul pentru ca s-au atasat de el. In Japonia, unii oameni au tinut chiar funeralii pentru cainii robot AIBO dupa ce acestia au incetat sa lucreze.
In mod clar, unii oameni formeaza deja relatii cu robotii. Aceasta poate fi o problema daca cineva isi neglijeaza relatiile cu oamenii pentru a petrece mai mult timp cu o masina. Unii oameni petrec deja o cantitate excesiva de timp jucand jocuri video sau uitandu-se la retelele sociale. Robotii sociali ar putea adauga pe lista tehnologiilor distractive, dar potential nesanatoase. De asemenea, este extrem de costisitor sa dezvoltati si sa construiti roboti sociali. Nu toti cei care ar beneficia de unul isi pot permite unul.
A avea un robot acasa va deveni probabil mai comun in viitor. Daca ai avea unul, ce ai vrea sa faca cu tine sau pentru tine? Ce ai prefera sa faci cu alti oameni?EvgeniyShkolenko/iStock/Getty Images Plus
Dar relatia cu roboti poate avea beneficiile sale. Alti oameni nu vor fi intotdeauna disponibili atunci cand cineva trebuie sa vorbeasca sau sa se imbratiseze. Pandemia de COVID-19 ne-a invatat pe toti cat de dificil poate fi atunci cand nu este sigur sa petrecem timp in persoana cu cei dragi. Desi nu sunt insotitori ideali, robotii sociali ar putea fi mai buni decat nimeni.
De asemenea, robotii nu pot intelege prin ce spun sau trec oamenii. Deci nu pot empatiza. Dar ei chiar nu trebuie. Majoritatea oamenilor vorbesc cu animalele lor de companie chiar daca aceste animale nu inteleg cuvintele. Faptul ca un animal poate reactiona cu un toc sau o coada dand din coada este adesea suficient pentru a ajuta pe cineva sa se simta putin mai putin singur. Robotii pot indeplini o functie similara.
In mod similar, imbratisarile robotilor nu se vor simti niciodata la fel ca si imbratisarea unei persoane dragi. Cu toate acestea, imbratisarile mecanice au unele avantaje. A cere o imbratisare de la cineva, in special de la cineva care nu este un prieten apropiat sau un membru al familiei, poate fi infricosator sau ciudat. Cu toate acestea, un robot „este acolo doar pentru a va ajuta pentru orice aveti nevoie”, spune Block. Nu-i poate pasa de tine, dar nici nu te poate judeca sau respinge.
Acelasi lucru este valabil si pentru conversatia cu robotii. Unii oameni neurodivergenti, cum ar fi cei cu anxietate sociala sau autism, s-ar putea sa nu se simta confortabil sa vorbeasca cu altii. Tehnologia, inclusiv robotii simpli, ii poate ajuta sa se deschida.
Poate ca intr-o zi cineva va construi un adevarat R2-D2. Pana atunci, robotii sociali ofera un tip nou si intrigant de relatie. „Robotii ar putea fi ca un prieten”, spune Robillard, „dar si ca o jucarie – si ca o unealta”.
