Cu miliarde de ani in urma, suprafata Pamantului era o mare de roca topita. Pe masura ce aceasta magma fierbinte s-a racit treptat, ea a format o invelis stancoasa continua, mineralele mai dense unindu-se spre interiorul planetei si mineralele mai putin dense urcand la suprafata.
„Asa s-au format placile la suprafata Pamantului”, a declarat Catherine Rychert, geofizician la Institutia Oceanografica Woods Hole din Massachusetts, pentru Live Science. „Placa este crusta, apoi o bucata din manta sub ea… Dedesubt ai material mai slab.”
Acest material mai slab este mai fierbinte si mobil. Diferenta de rezistenta dintre aceste straturi este ceea ce permite placilor de deasupra sa se miste – ciocnind, divergand si zgarcindu-se una de alta. In aceste zone se formeaza rupturi si munti, iar vulcanii si cutremurele iau viata.
Dar cate dintre aceste placi acopera suprafata Pamantului? Raspunsul variaza de la o duzina la aproape 100, in functie de cum il priviti.
Majoritatea geologilor sunt de acord ca exista intre 12 si 14 placi „primare” care acopera cea mai mare parte a suprafetei Pamantului, a spus Saskia Goes, geofizician la Imperial College London. Fiecare are o suprafata de cel putin 7,7 milioane de mile patrate (20 de milioane de kilometri patrati), cea mai mare fiind placile nord-americane, africane, eurasiatice, indo-australiene, sud-americane, antarctice si Pacific. Cea mai monumentala dintre acestea este Placa Pacificului, care se intinde pe o suprafata de 39,9 milioane de mile patrate (103,3 milioane de km patrati), urmata indeaproape de Placa Nord-Americana, care acopera 29,3 milioane de mile patrate (75,9 milioane de km patrati).
„In plus fata de cele sapte [placi] foarte mari, mai exista cinci altele oarecum mai mici: Philippine Sea, Cocos, Nazca, Arabian si Juan de Fuca”, a spus Goes pentru Live Science. Unii geologi considera Placa Anatoliana (parte a placii mai mari Eurasiatice) si Placa est-africana (parte a placii africane) ca entitati separate, „deoarece se misca cu viteze care sunt clar diferite de aceste placi principale”, a spus Goes. Aceasta explica de ce estimarea placii principale variaza de la 12 la 14.
Lucrurile devin mai complicate cand te uiti la limitele placilor, unde tectonica placilor face ca placile sa se fragmenteze in fragmente mai mici numite microplaci. Acestea au o suprafata de mai putin de 386.000 de mile patrate (1 milion de km patrati), iar unii oameni de stiinta estimeaza ca exista aproximativ 57 pe Pamant. Dar de obicei nu sunt incluse pe hartile lumii – o discrepanta care reflecta o anumita incertitudine cu privire la modul in care se formeaza.
„Numarul de microplaci va continua sa se schimbe, in functie de modul in care diferiti oameni de stiinta aleg sa le defineasca si pe masura ce aflam mai multe despre cum si unde se localizeaza deformarea la limitele placilor”, a spus Goes.
Pe masura ce geologii dau sens acestui puzzle dinamic, placile in miscare ale Pamantului creeaza cateva scenarii fascinante. Placa Pacificului este probabil cea mai rapida, miscandu-se spre nord-vest cu 2,8 pana la 3,9 inci ( 7 pana la 10 centimetri ) pe an, a spus Rychert.
„Miscarea rapida este cauzata de un inel inconjurator de zone de subductie, altfel cunoscut sub numele de Inelul de Foc, unde fortele gravitationale trag placile in jos in Pamant”, a spus ea, adaugand ca miscarea constanta poate chiar consuma continente. „Credem ca uneori continentele se intemeiaza si o bucata va cadea de fapt in manta”, a spus Rychert.
Cu aceste forte dramatice in joc, cum va arata suprafata incrusta cu placi a planetei noastre peste cateva miliarde de ani ramane un mister.
Emma Bryce este o jurnalista independenta din Londra, care scrie in primul rand despre mediu, conservare si schimbari climatice. Ea a scris pentru The Guardian, Wired Magazine, TED Ed, Anthropocene, China Dialogue si Yale e360, printre altele, si are o diploma de master in raportare in stiinta, sanatate si mediu de la Universitatea din New York. Emma a primit granturi de reportaj de la Centrul European de Jurnalism si, in 2016, a primit o bursa pentru Proiectul International de Raportare pentru a participa la conferinta COP22 despre clima din Maroc.
