Dragostea este o afacere infam de riscanta. Intr-o lume la fel de periculoasa si fantastica precum mitologia greaca, dobandirea acestei senzatii mereu evazive vine adesea cu o anumita cantitate de hazard si risc. Sfarsiturile fericite sunt putine si departe, cu multe povesti de dragoste care se termina cu unul sau ambii iubiti intampinand o soarta nedorita. Acestea fiind spuse, unele povesti se termina in dragoste si fericire.
10 Atalanta si Hipomenes
Atalanta a fost o eroina binecuvantata de zeita Artemis. Cu o multitudine de premii sub centura, dragostea era singurul lucru care ii lipsea. Presiata de tatal ei, ea a acceptat sa gaseasca un pretendent cu conditia ca acesta sa o poata invinge intr-o cursa. Cei care nu reuseau aveau sa fie omorati.
Hippomenes, indragostit de Atalanta, si-a acceptat provocarea si tot riscul asociat. Constient de priceperea ei impresionanta, el a cerut ajutorul zeitei Afrodita care i-a daruit trei mere de aur. Hipomenes arunca aceste mere jos periodic pentru a-i distrage atentia lui Atalanta, care le-a gasit irezistibile, permitandu-i sa o bata. Cum o invinsese, Atalanta l-a acceptat pe Hippomenes si s-au casatorit.
Cu toate acestea, in mitologia greaca, finalurile fericite sunt putine. Hipomenes nu a reusit sa-si plateasca datoriile lui Afroditei, care l-a pedepsit fortandu-l sa se culce cu Atlanta intr-o incinta sacra. Zeul furios al acestei incinte a transformat perechea in lei. Oarecum potrivit pentru competitivitatea acerba a Atalantei si curajul de leu al lui Hippomenes.
9 Apollo si Hyacinthus
Mitologia greaca este plina de simbolism, iar aceste simboluri apar adesea din cauza emotiilor puternice exprimate de personajele sale. Povestea lui Hyacinthus este o astfel de poveste simbolica a geloziei si agoniei care pot veni cu dragoste.
Hyacinthus a fost un baiat extraordinar de frumos, atat de mult incat a atras atentia zeului Apollo. Cei doi petreceau adesea timp impreuna, intarindu-si legatura. Cu toate acestea, frumusetea baiatului a atras si afectiunea zeului vantului Zephyrus. Gelozia ardea in inima lui Zephyrus si, in mania lui, el a decis ca, daca nu putea avea afectiunea lui Hyacinthus, atunci nici Apollo nu ar putea.
Intr-o zi, Apollo si Hyacinthus s-au angajat intr-un joc de discuri. Apollo si-a aruncat discul si, in timp ce se invartea prin aer, Zephyrus – fiind zeul vantului – a obligat discul sa zboare spre Hyacinthus. Discul l-a lovit pe baiat peste cap si si-a incheiat viata instantaneu. Incarcat de vinovatie si durere, Apollo a crescut flori din sangele lui Hyacinthus, sperand ca baiatul va trai sub aceasta forma.
Se mai spune ca pe frunzele acestor flori era inscrisa o litera reprezentand strigatele jalnice ale baiatului in timp ce era despartit de iubitul sau. Astazi numim aceste flori zambile si, in acest fel, ati putea spune ca sufletul si dragostea baiatului au trait cu adevarat pentru totdeauna.
8 Ulise si Penelope
Loialitatea este, fara indoiala, una dintre cele mai ravnite trasaturi pe care le-ar putea cere unui partener si nicio poveste din mitologia greaca nu subliniaza acest aspect al iubirii mai mult decat cel al lui Ulise si Penelope.
Ulise a fost unul dintre cei mai prolifici aventurieri din mitologia greaca si, prin urmare, a fost un om greu de tinut acasa. Acest lucru a ramas adevarat atunci cand s-a casatorit cu spartana Penelope, o femeie a carei frumusete a atras atentia nenumaratilor pretendenti, mai ales cand sotul ei a plecat cu grecii pentru a lupta in razboiul troian.
Contracararea avansurilor tuturor acestor admiratori ar fi trebuit sa se dovedeasca dificila, dar Penelope s-a dovedit la fel de vicleana, pe atat de frumoasa si a conceput un plan. Ori de cate ori era abordata, ea spunea ca fabrica un giulgiu pentru socrul ei si ca propunerile lor puteau fi abordate numai dupa ce ea terminase aceasta sarcina. In timpul zilei, ea lucra la acest giulgiu, doar pentru a anula munca pe care o facuse noaptea.
La intoarcerea sa, Ulise i-a ucis pe toti urmaritorii lui Penelope pentru ca indrazneste sa avanseze asupra sotiei sale si astfel a pus capat zilelor de tristete si plictiseala ale Penelopei. Este cu adevarat o poveste despre loialitate si despre lungimile pe care oamenii sunt dispusi sa mearga pentru a-si proteja casnicia.
7 Eros si psihic
Este nevoie de o femeie exceptionala pentru a aresta insusi inima zeului iubirii, iar Psyche era tocmai genul asta de femeie. Frumusetea ei era atat de eterica, incat oamenii din jurul ei au inceput sa o inchine ca si cum ar fi o zeita. Acest lucru i-a adus furia Afroditei, zeita frumusetii care, in gelozia ei, l-a inrolat pe Eros sa-l blesteme pe Psyche sa se indragosteasca doar de cei mai hidosi parteneri.
Eros a acceptat aceasta sarcina, dar a fost fermecat cand a fost martor la frumusetea lui Psyche. Avea sa o intalneasca noaptea deghizat pana cand intr-o zi, Psyche a devenit curios si si-a descoperit adevarata identitate. Eros a fugit din camerele ei, iar de atunci incolo, Psyche si-a cautat la nesfarsit iubitul pierdut. Cautarea ei a condus-o la templul Afroditei, unde zeita iubirii avea sa-i forteze nenumaratele umilinte si eforturi.
Inca arzand de dragoste pentru Psyche, Eros a asistat-o in sarcinile ei. Dupa ce a terminat munca Afroditei, Psyche a primit nemurirea si a primit bun venit de toti zeii, inclusiv de Afrodita. S-a reunit cu iubitul ei Eros si s-au casatorit intr-o ceremonie la care au participat toti zeii olimpici.
6 Halcyone & Ceyx
„In dragoste si in moarte.” Sinceritatea din spatele acestor juraminte fluctueaza adesea in functie de cuplul care le recita, dar regele Ceyx si sotia sa Halcyone (numita si Alcyone) au intruchipat cu adevarat acest juramant. Ei s-au inchinat unul altuia si deseori isi renuntau adevaratele nume in favoarea de a se referi unul la altul ca Zeus si Hera, regele si regina Olimpului. O astfel de orgoliu nu va ramane nepedepsit, iar Zeus si-a propus sa se asigure ca nu vor mai exprima niciodata o asemenea lipsa de respect.
Intr-o zi, Ceyx si Halcyone s-au imbarcat intr-o calatorie peste mare. Zeus a provocat o furtuna asupra navei lor, iar Halcyone a fost dusa de curent doar pentru a reapare pe un tarm din apropiere. Ceyx nu a fost la fel de norocos pe cat ar fi murit pe vasul lui care se scufunda, strigand pentru iubitul sau pierdut. Halcyone avea sa astepte cateva zile in speranta zadarnica ca Ceyx se va spala pe mal, dar nu a facut-o niciodata.
Lovita de durere si intristare, Halcyone s-a aruncat in mare si s-a inecat. Zeii au simtit mila pentru cuplu si si-au transformat sufletul in pasari pe care astazi le numim kingfishers sau alcyons. Se spune ca in perioadele in care aceste pasari se aduna pentru a se imperechea, marile sunt intotdeauna calme.
5 Pygmalion & Galatea
Din aceste povesti s-ar putea desprinde ca zeii greci sunt pur rai si cruzi. Cu toate acestea, in ocazii rare, dar notabile, zeii pot fi gasiti binecuvantand muritorii care ii venereaza si manifestandu-si visele in realitate. Asa a fost cazul lui Pigmalion si statuia lui.
Pygmalion a fost un sculptor talentat, dar, in ciuda priceperii sale, s-a trezit lipsit de dragoste. Intrucat nici una dintre femeile din jurul sau nu i-a trezit interesul, el si-a propus sa sculpteze o femeie a carei forma i-a parut cu adevarat irezistibila. Dupa terminarea sa, el a devenit complet indragostit de fecioara lui de fildes. Pygmalion isi petrecea zilele fixat pe statuie si chiar isi mangaia cu afectiune creatia. Din pacate, era fildes si piatra, nimic mai mult.
Intr-o zi, in timpul unui festival care sarbatoreste zeita Afrodita, Pygmalion s-a rugat zeitei pentru ca fecioara sa-statuie sa prinda viata. Afrodita, recunoscandu-si devotamentul, a decis sa-i indeplineasca dorintele sale. Pygmalion s-a intors de la festival si si-a imbratisat capodopera, descoperind ca zeita a suflat viata fildesului si l-a transformat in carne.
Pigmalion a cantat laude Afroditei si i-a dat femeii numele Galatea. Cei doi au fost casatoriti, iar Pygmalion a fost in cele din urma vindecat.
4 Afrodita si Adonis
Adonis a fost un tanar binecuvantat cu o frumusete aproape incomparabila, care i-a castigat atentia chiar si a zeitei frumusetii. Afrodita a fost indragostita de tanar si a cautat sa-l faca iubitul ei. Adonis a raspuns acestor sentimente, dar chipul sau incantator l-a facut, de asemenea, dorinta zeitei lumii interlope, Persefona. Amagita de frumusetea uluitoare a tanarului, Persefone nu a stat pe loc cat timp Afrodita il avea pe Adonis pentru ea.
Zeitele au adus problema in fata lui Zeus, care a impartit timpul tinerilor in mod egal intre ei. Adonis avea sa petreaca o treime din an cu Persefona in lumea interlopa si alta cu Afrodita in Olimp. Pentru restul anului, ar putea sa-si petreaca cum dorea. Cu toate acestea, Adonis a iubit-o cu adevarat pe Afrodita si, de asemenea, a ales sa petreaca treimea ramasa a anului cu Afrodita.
Adonis avea sa moara mai tarziu in timp ce vana un mistret. Desigur, asta insemna ca va trebui sa traiasca in lumea interlopa. Cu toate acestea, dragostea lui pentru Afrodita era atat de admirabila, incat zeii i-au permis sa petreaca sase luni pe an in Olimp cu Afrodita. Cand doi oameni impartasesc dragostea adevarata, Raiul si Pamantul s-ar putea apleca la vointa afectiunilor lor.
3 Iphis si Ianthe
Iphis s-a nascut fata, dar tatal ei, dorind un mostenitor barbat, a ordonat ca copilul sa fie executat daca se naste femeie. Mama ei, Telethusa, s-a rugat zeitei Isis pentru indrumare, iar zeita a sfatuit-o pe Telethusa sa o creasca pe fata ca baiat pentru a-i cruta viata.
Iphis a fost crescuta ca un baiat si a trait in pace pana cand si-a gasit un iubit sub forma unei fete pe nume Ianthe. Cei doi s-au iubit profund, dar Ianthe nu era constienta de adevarata natura a lui Iphis si in curand a venit timpul ca cei doi sa se casatoreasca. Iphis a fost aruncata in durere, deoarece adevarul identitatii ei avea sa fie dezvaluit, iar unirea lor nu va fi acceptata.
Iphis s-a rugat lui Isis pentru salvare din situatia ei imposibila, iar Isis i-a indeplinit dorinta transformand-o intr-un barbat si, astfel, lui Iphis si Ianthe li sa permis sa se casatoreasca. In ciuda tuturor provocarilor cu care s-a confruntat Iphis de la nastere pana la casatorie, ea a perseverat si a gasit dragostea.
2 Piram si Tisbe
Povestile de dragoste interzisa sunt adesea cele mai tragice povesti de dragoste, dar se regasesc si printre unele dintre cele mai romantice.
Thisbe era o fata frumoasa care si-a gasit iubita sub forma unui barbat pe nume Pyramus. Cei doi erau indragostiti nebuneste unul de celalalt, dar din pacate, familiile lor nu si-au sanctionat casatoria. Astfel, cei doi au fost fortati sa se intalneasca in secret, impartasind adesea conversatii de noapte tarziu dintr-o deschidere a peretelui care le-a unit casele adiacente.
Intr-o zi, cei doi au fost de acord sa se intalneasca in afara unui mormant din apropiere. Thisbe a ajuns mai intai la locatie si, la sosirea ei, a vazut o leoaica devorand un bou in apropiere si a fugit de teama pentru viata ei. Pyramus a sosit mai tarziu si a gasit un fragment din haina ei acoperit cu sangele bouului. Convins ca iubitul sau a pierit, Pyramus a fost cuprins de durere si si-a incheiat viata sub un dud.
Cand Thisbe s-a intors si a asistat la soarta lui Pyramus, si ea si-a incheiat viata in durere. Cand sangele lor hranea radacinile copacului, se spunea ca fructul dudului era vesnic patat de rosu. Intr-un mit care a inspirat povestea lui Romeo si Julieta, ei s-au iubit cu adevarat pana la moarte.
1 Orfeu si Euridice
Orfeu a fost unul dintre cei mai talentati barzi din toata mitologia greaca. Atat de incredibila era priceperea lui incat avea chiar puterea de a forta moartea insasi.
Eurydice era o nimfa frumoasa, iar ea si Orfeu s-au indragostit profund. Cei doi aveau sa se casatoreasca in cele din urma, dar fericirea lor a fost de scurta durata. La scurt timp dupa nunta lor, Euridice a fost muscata de un sarpe si a pierit, scufundandu-se in adancurile lumii interlope. Imputernicit de durerea sa, Orfeu a scris piese atat de frumoase incat au atras atentia chiar si a zeului lumii interlope, Hades.
Hades l-a adus pe Orfeu in lumea interlopa si l-a pus sa cante pentru locuitorii sai. Muzica lui era atat de incantatoare incat Hades i-a permis lui Orfeu sa se intoarca in lumea de peste cu Euridice. Aceasta a fost cu conditia ca Orfeu sa nu se uite inapoi la sotia sa pana cand vor ajunge in lumea de peste. Dragostea lui invinsese moartea, dar s-a dovedit a fi si distrugerea lui. Coplesit de dorinta, s-a uitat oricum inapoi, iar Eurydice a fost smulsa de el si tarata inapoi in lumea interlopa. Orfeu si-a petrecut restul zilelor cantand in tristetea iubirii sale pierdute; a iubit-o cu adevarat pana la iad si inapoi.
