Durerea pare cel mai logic semnal că ceva nu este în regulă cu dantura, motiv pentru care absența ei poate crea o falsă senzație de siguranță. În cazul bolii parodontale, lucrurile nu funcționează însă întotdeauna astfel. Modificările produse la nivelul gingiilor și al structurilor care susțin dinții pot evolua o perioadă fără o durere suficient de intensă pentru a determina pacientul să meargă imediat la stomatolog. Tocmai de aceea, necesitatea unui tratament parodontoză nu poate fi apreciată după un criteriu atât de simplu precum „mă doare” sau „nu mă doare”.
Ce se întâmplă cu gingiile când boala parodontală avansează?
Boala parodontală debutează prin afectarea țesuturilor din jurul dintelui. În stadiul de gingivită, gingiile pot deveni roșii, inflamate și pot sângera, inclusiv în timpul periajului. Odată cu progresia către parodontită, procesul inflamator afectează mai profund structurile de susținere, putând apărea pungi parodontale, pierderea atașamentului și reducerea suportului osos din jurul dinților.
Începerea unui tratament pentru parodontoză nu ar trebui, prin urmare, condiționată de apariția durerii. Un dinte poate să nu aibă carii și să nu provoace disconfort, dar țesuturile care îl mențin pe arcadă pot fi deja afectate de boala parodontală.
Ce semnale merită urmărite dacă nu există durere?
Sângerarea repetată a gingiilor este unul dintre semnele care justifică o evaluare stomatologică. Pot apărea și retracții gingivale, senzația că dinții au devenit mai „lungi”, respirație neplăcută persistentă, spații noi între dinți sau schimbări ale poziției acestora. În stadii mai avansate poate apărea inclusiv mobilitatea dentară.
Aceste manifestări nu stabilesc singure diagnosticul și nici tipul de tratament parodontoză necesar. Medicul parodontolog evaluează starea gingiilor, măsoară pungile parodontale și analizează suportul din jurul dinților, completând examinarea cu investigațiile necesare cazului. Astfel poate fi determinată severitatea bolii și poate fi construit un plan individual de tratament.
Tratamentul parodontozei înseamnă automat intervenție chirurgicală?
Nu toate cazurile necesită aceeași abordare. În fazele incipiente, controlul plăcii bacteriene și igienizarea profesională au un rol important, iar în funcție de situație poate fi necesară instrumentarea subgingivală. După această etapă, răspunsul țesuturilor este reevaluat.
În cazurile în care persistă pungi parodontale profunde sau există defecte care necesită o abordare suplimentară, medicul poate indica proceduri chirurgicale, inclusiv tehnici regenerative în situațiile în care acestea sunt potrivite. Laserul poate fi, de asemenea, utilizat în anumite protocoale, însă indicația sa trebuie stabilită în contextul întregului plan de tratament al parodontozei, nu ca soluție universală.
Mai multe informații despre evaluare și variantele terapeutice sunt disponibile la: https://www.dental-med.ro/parodontoza-tratament/.
Ce se întâmplă după etapa activă a tratamentului?
Controlul bolii parodontale nu se oprește în momentul în care s-a încheiat o anumită procedură. Monitorizarea periodică, igiena orală realizată corect acasă și ședințele profesionale de întreținere au rolul de a menține sub control factorii care favorizează progresia bolii.
De aceea, un tratament pentru parodontoză trebuie privit ca un proces care poate cuprinde diagnostic, terapie activă, reevaluare și mentenanță, cu intervale stabilite individual de medic.
Lipsa durerii nu oferă, așadar, informații suficiente despre sănătatea parodontală. Dacă gingiile sângerează repetat, se retrag sau apar modificări ale stabilității dinților, evaluarea nu ar trebui amânată până când apare durerea. Cu cât necesitatea unui tratament parodontoză este stabilită mai devreme, cu atât medicul poate interveni având o imagine mai clară asupra țesuturilor care pot fi menținute și asupra opțiunilor terapeutice potrivite cazului.
