Draga Zachary: O scrisoare catre un fiu despre tatal sau este notorie printre pasionatii de documentare pentru ca este excesiv de greu de vizionat. Filmul din 2008 spune povestea lui Andrew Bagby, un medic din Pennsylvania care a intrat intr-o relatie cu o femeie mai in varsta, dr. Shirley Turner, dupa ce logodna lui cu o alta femeie s-a incheiat. Cand Bagby s-a despartit de Turner, ea l-a ademenit intr-un parc de stat si l-a impuscat de cinci ori. Ea a fugit in Newfoundland, apoi a anuntat ca este insarcinata cu copilul lui Bagby.
Este destul de tragedie, dar ceea ce se intampla in continuare ii lasa pe telespectatori zguduiti in miez. Filmul dezvaluie ca parintii lui Bagby au incercat sa obtina custodia copilului, pe nume Zachary. Sistemul juridic i-a esuat, permitandu-i lui Turner sa ramana liber in asteptarea extradarii in Statele Unite si lasand copilul in grija ei. Aflata de probleme grave de sanatate mintala si de teama de a ajunge la inchisoare, Turner si-a legat-o pe Zachary, in varsta de 13 luni, la stomac si a sarit in Oceanul Atlantic, ucigandu-i pe amandoi. Revelatia dragului Zachary despre acest rezultat este cea mai suparatoare parte a unui documentar care este in general emotionant de vizionat.
Realizarea actului uciderii a fost o propunere atat de periculoasa incat majoritatea membrilor echipajului care au lucrat la el sunt enumerati in credite ca „Anonim”. Ei se temeau de ce s-ar intampla daca vestea despre implicarea lor ar fi facuta publica. Documentarul analizeaza liderii echipelor mortii care au comis atrocitati insondabile in crimele in masa din Indonezia din 1965-66. Pentru a obtine o intelegere mai profunda a actiunilor lor, realizatorii de film le pun subiectilor sa-si recreeze crimele in stilul genurilor cinematografice de la Hollywood, permitandu-le sa dezvaluie lucruri despre ei insisi pe care le-ar putea face in interviurile conventionale.
Deosebit de deranjant este un barbat pe nume Anwar Congo, despre care se presupune ca a ucis pana la 1000 de oameni. Intr-o scena care este profund tulburatoare, el ii duce pe realizatori intr-o locatie in care si-a comis multe dintre crimele sale. Dupa ce si-a dat seama ce mizerie sangeroasa au facut metodele sale, el explica ca a venit cu una noua care presupunea infasurarea unui fir in jurul gatului unei victime si tragerea ferma de un bloc de lemn atasat la capat. Dupa ce a demonstrat cu un voluntar, Congo isi aminteste despre consumul de alcool si droguri de sarbatoare. Scena se incheie cu el razand si dansand la amintirea actelor sale. Desconsiderarea ocazionala pentru viata umana expusa este alarmanta, ceea ce face ca acesta sa fie unul dintre cele mai greu de urmarit momente documentare de pe aceasta lista.
The Cove este un documentar care joaca ca un thriller. Realizatorii filmului se alatura fostului antrenor de delfini, acum activist, Ric O’Barry, in timp ce acesta isi propune sa expuna sacrificarea delfinilor care are loc in mod regulat intr-un mic oras japonez care se pretinde a fi un refugiu pentru creaturi. Carnea de delfin, aflam, se vinde in magazinele alimentare din toata tara. Echipa de documentare creeaza un complot complex pentru a strecura camerele in golf, ocolind fortele de ordine, guvernul local si o mana de paznici. Ceea ce inregistreaza camerele lor este socant si tragic.
Acele camere, ascunse in stanci false concepute sa se integreze in peisaj, surprind macelul socant al delfinilor din acel golf. Apa devine brusc rosie cu sangele lor. Pe langa faptul ca este o imagine greata, scena este tulburatoare pentru ca stim ca acesti delfini frumosi si inocenti sunt masacrati fara un motiv intemeiat. Este o secventa infricosatoare care conduce cu putere acasa activitatea imorala, pe care anumite autoritati japoneze incearca sa o ignore si sa o ascunda.
Grizzly Man este privirea din 2005 a regizorului Werner Herzog asupra vietii si disparitiei premature a lui Timothy Treadwell, un conservationist care a parasit in mare parte societatea pentru a trai printre ursii grizzly intr-o rezervatie din Alaska. Treadwell a facut greseala de a crede ca ursii l-au iubit la fel de mult pe care i-a iubit, inainte de a fi lovit pana la moarte de unul in 2003. Herzog transforma tragedia intr-o meditatie asupra orgoliului oamenilor care cred ca pot controla natura sau o pot inclina la vointa lor.
Cea mai infricosatoare scena a filmului il gaseste pe Herzog intalnindu-se cu fosta iubita a lui Treadwell, Jewel Palovak, care are o inregistrare audio a atacului. Purtand casti, regizorul il asculta. Desi telespectatorii nu aud niciodata ce este in acea inregistrare, limbajul trupului angoasa al lui Herzog ne spune tot ce trebuie sa stim, la fel ca si expresiile faciale ale lui Palovak in timp ce ea il priveste ascultand. La impact se adauga sfatul lui imediat pentru Palovak sa distruga caseta in loc sa o asculte ea insasi.
Documentarul revelator Introducing, Selma Blair urmareste actrita Cruel Intentions si Legally Blonde in 2021, in timp ce se lupta cu scleroza multipla. Ea se deschide complet, permitand camerelor sa vada modul in care boala ii afecteaza vorbirea, cognitia si functia motrica. Efectul psihologic pe care il are asupra ei este, de asemenea, vizibil pe masura ce ea navigheaza pe diferite tratamente, care spera ca vor aduce unele imbunatatiri.
O mare parte din film este greu de vizionat din cauza durerii prin care trece Blair in mod vizibil. De departe, totusi, cea mai grea scena este atunci cand ea merge la spital pentru un tratament dureros cu celule stem, care ii lasa sistemul imunitar devastat. Mizeria, combinata cu posibilitatea foarte reala a mortii, o face sa aiba o cadere emotionala completa. Intinsa in patul ei, complet slabita si plangand nestapanit, se intreaba cum se va descurca fiul ei mic daca va trece. Rareori suferinta umana a fost surprinsa pe ecran intr-o maniera atat de cruda si sfasietoare.
In Jesus Camp, regizorii Heidi Ewing si Rachel Grady intra in Kids on Fire, o tabara de vara crestina evanghelica. Scopul unitatii este de a-i invata pe copii ca generatia lor este cheia pentru a-L aduce inapoi pe Isus Hristos, cu insistenta acerba. Ei sunt invatati sa faca prozelitism, sa vorbeasca in limbi si sa judece oamenii care nu impartasesc credintele lor.
Intregul film este infiorator din cauza modului in care aceste minti tinere sunt pline de idei lipsite de nuante si, in general, depasesc capacitatea lor de a intelege. Exista, totusi, o scena specifica care va va face sa va zvarcoliti cel mai mult. Unul dintre instructori insufla frica intr-o camera plina de copii, spunandu-le: „diavolul merge dupa tineri”. De asemenea, ii spune pe copii „ipocriti” inainte de a-si curata mainile cu o sticla de apa. Efectul cumulativ este ca tinerii camper se sperie prosti. Multi dintre ei sunt impinsi pana la lacrimi de frica de a nu fi in stransoarea diavolului si de a-l jignit pe Dumnezeu. Unii oameni au spus ca comportamentul din aceasta scena din tabara lui Isus echivaleaza cu abuz asupra copiilor.
