Putine bauturi trezesc emotii si controverse la fel de puternice precum vinul fiert facut dintr-un soi inclus in gama de vinuri premium. Pentru unii, ideea pare de neconceput – sa fierbi un vin rafinat, creat pentru degustari linistite si pentru a-si etala aromele complexe, este aproape o profanare. Pentru altii, insa, un vin bun nu isi pierde nobletea atunci cand este incalzit usor si combinat cu mirodenii, ci se transforma intr-o bautura plina de farmec, care incalzeste nu doar corpul, ci si sufletul.
In cultura europeana, vinul fiert a fost dintotdeauna o bautura specifica iernii, nascuta din dorinta de a domoli asprimea frigului si de a aduce un strop de confort in serile lungi. Pe mesele nobililor, era un amestec parfumat de vin, scortisoara, cuisoare, miere si fructe uscate, preparat cu grija si servit ca un simbol al ospitalitatii. Totusi, in acele vremuri, erau rareori vinuri „premium” in sensul de azi – nu exista aceeasi preocupare pentru terroir, pentru baricare, pentru echilibrul dintre aciditate si tanin. Asa ca intrebarea de acum – daca o sticla din gama de vinuri premium (https://www.beicevrei.ro/vinuri-de-colectie-premium-scumpe) merita sau nu sa fie fiarta – capata o greutate reala.
Cei care privesc vinul ca pe o opera a naturii si a omului, un echilibru fragil intre traditie si tehnica, vor spune ca o sticla din gama de vinuri premium trebuie respectata. Temperatura schimba vinul, iar scortisoara, cuisoarele si portocala ii pot acoperi notele subtile de fructe, pamant, lemn sau condimente fine. Intr-un vin fiert, buchetul devine mai uniform, mai cald, dar si mai simplu, pierzand acele nuante care fac diferenta intre un vin corect si unul remarcabil. Din aceasta perspectiva, a fierbe un vin de 150 de lei sticla este echivalentul culinar al a turna trufe intr-un burger – un gest decadent, dar poate inutil.
Si totusi, exista si o alta abordare, una mai relaxata, care priveste vinul ca pe o materie vie, menita sa aduca bucurie, nu sa traiasca sub interdictii. Un vin bun ramane bun chiar si atunci cand este reinterpretat. Daca este ales cu grija – un rosu corpolent, cu taninuri fine si aroma intensa — el poate deveni baza perfecta pentru un vin fiert rafinat, cu arome echilibrate. Secretul sta in dozaj: aceste vinuri premium nu se fierb la foc mare, ci se incalzesc lent, pana la temperatura la care aromele se deschid fara sa se piarda alcoolul. O felie de portocala, o bagheta de scortisoara si un strop de miere pot ridica experienta la un alt nivel, fara sa o vulgarizeze.
Poate ca discutia nu ar trebui sa se poarte despre „risipa”, ci despre intentie. Daca scopul este sa creezi un moment de placere autentica, sa te bucuri de aroma si de atmosfera, atunci vinul, oricat de scump ar fi, isi indeplineste menirea. In fond, fiecare pahar de vin – fie el un Cabernet de colectie sau un Merlot obisnuit – are un singur scop: sa aduca o clipa de bucurie. Iar daca acea clipa se petrece langa o soba, cu miros de scortisoara si lumini de Craciun, poate ca nu e vorba despre risipa, ci despre o forma subtila de generozitate fata de sine.
Adevarata problema nu este daca vinul fiert „merita” sa fie facut dintr-unul inclus in gama de vinuri premium, ci daca gustul, emotia si momentul justifica alegerea. In definitiv, un vin bun se cunoaste nu doar dupa eticheta, ci dupa felul in care reuseste sa aduca zambetul celui care il bea – fie el rece, fie cald, cu o felie de portocala plutind lenes la suprafata.
