Un interviu greu la ficat si constiinta cu Mircea Platon, pe bookblog.ro.
-Partea I:
Ce mi s-a părut ciudat a fost că, deşi critică “sistemul capitalist” pentru modul în care excita false nevoi pentru a te determină să consumi, stânga noastră (neomarxistă sau mizerabilistă) a apărut tocmai ca o astfel de falsă nevoie. E o stângă de eprubetă, un soi de generaţie de homunculuşi incubată în laboratoarele de propagandă ideologică ale Poliromului. E o făcătură. Nu naţiunea e o invenţie, ci cariera literară, sau brand-ul, tânărului Nul. Deşi răcneşte împotriva monopolurilor capitaliste, stânga noastră culturală e tocmai produsul unui astfel de monopol mediatico-universitar.
-Partea a II-a
Asaltat simbolic prin “demitizarea” naţiunii şi eradicat prin pauperizare şi avort, poporul român a luat-o la sănătoasa şi devine acum “popor european”, alături de ceilalţi, chinezi şi musulmani, de egale abilităţi de adaptare la mediu.
Intelectualul e un pretendent la tron, un uzurpator din naştere al regelui/boierului/preotului/patriarhului care domneşte peste şi străjuieşte rânduiala. Nu degeaba e intelectualul boem. E în neorânduială. Acolo unde modernitatea mecanicistă şi tehnologizantă a creat o ordine masificantă, intelectualii vin cu o dezordine masificantă. Cu protestul, cu petiţia, cu apelul semnat de o masă de “intelectuali”. Intelectuali sunt egocentrici, dar nu şi autonomi.
-Partea a III-a
Nu am surse “oculte”, deci nu ştiu ştiu cine, cum şi de unde “trage sforile”. Tot ce ştiu e ceea ce văd în jur şi ceea ce citesc în presă. Văd că România e parte a unor alianţe internaţionale, a unor organisme supranaţionale, precum UE sau NATO. Văd că România are un Consiliu Naţional de Combatere a Discriminării care încearcă să penalizeze abaterile de la disciplina corectitudinii politice. Văd că există o judicioasă alocare a fondurilor în scopul susţinerii cauzelor noii majorităţi alcătuite din minorităţi.
