Irina Crudu povesteste cum un operator mobil i-a suspendat abonamentul dupa ce s-a incapatinat ea sa si-l plateasca online, pe un site nefunctional mai multe zile in sir. Este prima persoana sanctionata de o firma pentru intirzieri cu plata in conditii de disfunctionalitati ale serviciilor companiei in cauza? Ma indoiesc. Oare cum te zgirie ghearele finanţiste în asemenea condiţii? Ghearele alea care te înşfacă şi te aruncă în arena sîngerie a datornicilor, pentru 95 de bani rătăciţi de un funcţionar.
Sigur, Corporaţia are dreptatea sa cînd te întreabă De ce nu ai plătit la ghişeu? Dar dacă acum te înhaţă înainte de a te verifica, oare cum va fi în prima zi a ghişeului virtual?, prima zi fără de om în spatele sticlei/plasticului? Prima zi în care nu mai ai cu cine să te cerţi, ultima zi de neplată înainte de aplicarea unor penalităţi. Ziua aia în care la call-center robotul e la resoftat (doar re-softat si niciodata res-oftat).
In ziua aia vom regreta toate fimeile care au urlat la noi, toate incultele care au alimentat umori de blogger olimpian , toti coate goale care nu ne-au bagat in seama fara spaga si pe care i-am pomenit ani si ani, toti pîrliţii cu degete unsuroase care ne-au călcat în picioare orgoliul şi licenţele universitare şi de la care nu am învăţat mai multe despre viaţă.
Toţi paşii aştia siguri către online, ca singură platformă de interacţiune între individ şi Entitatea căreia îi datorăm ceva. Un ceva neînsemnat, dar strivitor. Ceva minor, dar suficient de dificil de îndeplinit ca să te ştranguleze pentru cea mai mică eroare de timp. Căci cu siguranţă timpul care se tot comprimă (la birou sau pe pista de atletism) va deveni în ziua aceea o halucinantă morişcă a minutului secundă.
Si doar v-am spus ca calculatorul nu greşeşte! Ce, e om? Stai sa vezi supercomputerele in serviciul public.
Iar Entitatea va transmite cu viteaza kilobitului megabroadband particula de vinovatie catre intregul sistem care ne va bloca depozitele de bani electronici. Iar pina la deblocarea banilor nostri pe care i-am incredintat cu buna stiinta bancii ne vom zvircoli in nevoi ca niste ridicoli epileptici. Si bani vei avea in conturi, munciti de dimineata pina seara, dar niciodata nu-i vei mai tine in mina. Si drepturi limitate vei avea asupra banilor tai atomizati ipotetic in dreptunghiul ala cit o carte de vizita, astazi. Si cine se ma misca din fata monitorului cu carte de credit in mina sa te ajute, cine se va deconecta de la lumile virtuale pentru a injura sistemul cu reteaua lui nenorocita?
L’enfer c’est les autres – spune de la cafeneaua pariziană intelectualul de nihilist secol XX.
Intîlnind pe cărare un om, Bucuria mea! spune un sfînt părinte al Răsăritului, în prag de pozitivism-anarhist.
Ne repezim să scriem iresponsabil deşănţat despre bani electronici, cărţi de credit şi plăţi la ghişeul LCD. Sîntem în stare să-l dăm afara din circ pe Fram ursul polar cu acrobaţiile noastre jurnalistice în jurul Entităţilor pentru Exclusivitatea de 3 rînduri cu poză. Şi ne dăm şi cu bicicleta cu o roată prin manej, poziţie din care scriem pe bloguri personale, de frică să nu pierdem pseudo-echilibrul de relatii si surse biznis în care cu greu am intrat. Iar cînd se aude de undeva un ecou de responsabilitate care vine către noi, îl oprim cu magice gesturi de mîngîiat burdihanul. De parcă ar sta acolo închisă o sensibilă şi flămîndă fiară. Aceeaşi fiară care editor, senior, consultant, director, guru ne şopteşte seara la culcare.
E (inca) un secretar de stat care de luni de zile, in anul electoral, la mai toate conferintele la care a ajuns in locul ministrului nu a facut decit sa-si prezinte nustiuce proiect de lege cu chestii legate tot de ghiseu, plati, certificari electronice. Nu a fost destul loc pe bloguri si pentru sustinerea sa in noul parlament, dar pentru baietii destepti intotdeauna se gasesc locuri si functii. Si vorba aia, deşertificanta electronificare a mediului social e o autostradă de pe care nu există întoarcere.
Toate angoasele lui Kafka, toate animalele din spatele ghiseului cezar petrescian pe toate si pe toti o sa-i fredonam agonic in ziua in care Autentificarea nu a reuşit. Vă rugăm să contactaţi Departamentul de Relaţii cu Clienţii. . Si vom tremura cu ochii pe pendula monitorului asteptind din clipa in clipa plutonul pompierilor lui Fahrenheit. Pompieri care cu un mecanic newspeak orwellian, vor mîrîi: Nu cumva tînjiţi după un…om?
