Testul Romberg poate fi modificat la persoanele cu patologii care afecteaza sistemul proprioceptiv, precum ataxia cerebeloasa sau ataxia vestibulara. Va explicam de ce si cum se face.
Testul Romberg este una dintre cele mai efectuate evaluari in neurologie. Este folosit pentru a studia echilibrul si coordonarea. Este simplu, sigur, gratuit si usor de implementat.
Numele sau vine de la medicul care l-a conceput, Moritz Heinrich Romberg. El l-a proiectat acum mai bine de 150 de ani si este inca util.
In plus, exista variatii care permit obtinerea mai multor informatii. Din acest motiv, in acest articol va explicam tot ce trebuie sa stiti despre testul Romberg, cum se efectueaza si cand este indicat.
Ce este testul Romberg?
Testul Romberg este o manevra clinica simpla. Se efectueaza in cabinetele medicale la pacientii care au probleme de echilibru sau dificultati de mers. Serveste la detectarea prezentei problemelor in sistemul proprioceptiv.
Acest sistem este cel care transmite creierului informatii despre pozitia si miscarea partilor corpului unele fata de altele si in raport cu mediul. Potrivit unui articol de recenzie realizat in Mexic, testul Romberg ar trebui sa faca parte din orice examen neurologic.
Mai ales daca pacientul are ameteli, caderi frecvente sau stangacie. Desi simplu, daca este facut corect si cu o evaluare atenta, poate oferi informatii valoroase.
Cand se obtine un rezultat pozitiv, se identifica prezenta unei leziuni in calea proprioceptiva. Prin urmare, pe langa faptul ca este utilizat in examenele neurologice de rutina, poate fi folosit pentru a diagnostica o boala la nivelul sistemului vestibular si a evalua lemniscul medial (un set de fibre senzoriale).
Cerebelul este organul care coordoneaza miscarile si participa la echilibrul corpului.
Cum se efectueaza testul Romberg?
Testul Romberg nu necesita niciun tip de instrument, echipament sau pregatire prealabila. In plus, are o durata foarte scurta.
Cu toate acestea, este recomandat sa o efectuati intr-un loc in care exista suficient spatiu. Ar trebui sa fie un loc sigur fara prea multe obiecte de care pacientul le-ar putea lovi in caz de cadere. Pasii de urmat sunt acestia:
- In primul rand, pacientul trebuie sa fie informat in ce consta testul.
- Ar trebui sa vi se ceara sa stati cu picioarele impreunate si cu bratele slabite in lateral. Trebuie sa tii ochii deschisi.
- Medicul trebuie sa stea in fata pacientului, cu bratele intinse la o anumita distanta. Este important sa nu-l atingi, ci sa ramai aproape in caz ca se impiedica si are nevoie de sprijin.
- In acest moment, medicul observa echilibrul pacientului, indiferent daca acesta se legana sau cade. Ideal este sa o faci timp de aproximativ douazeci sau treizeci de secunde.
- Apoi, pacientul trebuie sa inchida ochii, mentinand aceeasi pozitie. Ar trebui sa ramana asa inca treizeci de secunde. In aceasta perioada, medicul continua sa observe.
In timpul acestei observatii, trebuie observata stabilitatea pacientului. In plus, in cazul in care se legana, este important sa identifici de ce parte se inclina mai mult sau cand apare pierderea echilibrului.
Este adevarat ca testul Romberg poate provoca caderea pacientului. Cu toate acestea, acest lucru este rar. Medicii sunt pregatiti si atenti pe toata durata manevrei.
Variatii de testare
Testul Romberg poate fi efectuat cu variatii minore. Nu exista un consens daca este mai eficient sa asezi picioarele departate la latimea umerilor sau sa ceri pacientului sa le tina impreuna.
Cea mai cunoscuta varianta este asa-numitul test Romberg modificat sau tandem . Incepe la fel ca cel clasic, insa prezinta o a doua parte cu urmatorii pasi:
- Pacientul trebuie sa isi incruciseze bratele peste piept, punand palma mainii drepte pe umarul stang si invers.
- Picioarele trebuie asezate intr-o pozitie semi-tandem. Adica unul ceva mai avansat decat celalalt.
- Odata asa, medicul trebuie sa observe cat de stabil este pacientul in acea pozitie. Este mai intai testat tinand ochii deschisi timp de zece secunde. Apoi vi se cere sa inchideti ochii pentru inca zece secunde.
- Pentru a continua cu testul Romberg modificat, puteti incerca sa va puneti picioarele intr-o pozitie de tandem complet. Adica un picior direct in fata celuilalt, cu bratele incrucisate peste piept.
- Observatia se repeta din nou.
Aceasta variatie este de obicei efectuata atunci cand a fost deja observat un semn Romberg pozitiv. Prin urmare, nu este intotdeauna usor de efectuat pentru pacient.
Cand este un rezultat pozitiv?
Testul Romberg poate fi negativ sau pozitiv. Este considerat negativ atunci cand pacientul poate sta cu ochii inchisi. In acest caz, nu ar fi nicio problema proprioceptiva.
Pe de alta parte, semnul Romberg este pozitiv daca inchiderea ochilor provoaca leganare sau pierderea echilibrului. Nu este necesar ca pacientul sa cada. De asemenea, este pozitiv daca pacientul isi misca unul dintre picioare pentru a-si mentine echilibrul atunci cand are ochii inchisi.
Cand se intampla acest lucru, devine clar ca exista o problema in sistemul proprioceptiv. Este un sistem complex, care primeste semnale din diferite parti ale corpului. Faptul ca balansarea are loc la inchiderea ochilor se datoreaza faptului ca vederea face parte din acest cadru.
Cu ochii deschisi, sunt generate semnale vizuale care ajuta creierul sa inteleaga situatia si postura corpului. Prin urmare, inchizand ochii si eliminand aceste semnale, este evident ca restul sistemului este incapabil sa compenseze deficitul.
Bolile care sunt cele mai asociate cu un test Romberg pozitiv sunt ataxia cerebeloasa, ataxia vestibulara si disfunctia proprioceptiva. Toti pot coexista la acelasi pacient.
Ataxiile sunt lipsa de coordonare a miscarilor care poate fi insotita de dezechilibru. Cerebelul este cel care isi are etiologia in cerebel.
Consideratii inainte de testul Romberg
Testul Romberg nu necesita nicio pregatire prealabila din partea pacientului. Cu toate acestea, este important ca medicul sa explice persoanei in ce consta manevra. Motivul este ca, atunci cand exista deja o problema de echilibru, este normal ca pacientul sa se simta nesigur si sa nu indrazneasca nici macar sa inchida ochii.
Testul lui Romberg este calitativ. Adica evalueaza daca exista vreo problema in balanta, dar nu permite cuantificarea marimii problemei. Nu exista un consens asupra validitatii sale in literatura stiintifica.
In ciuda faptului ca este un test cu sensibilitate si specificitate scazute, este util ca instrument clinic rapid pentru detectarea acestor probleme. De asemenea, este adevarat ca are putina putere de a reflecta disconfortul pacientului sau de a prezice riscul de cadere.
Testul Romberg este un instrument util
Ceea ce trebuie sa retinem este ca acest test este util pentru a avea o prima aproximare diagnostica in afectiunile sistemului proprioceptiv. Ar trebui efectuata in orice examen neurologic, deoarece ofera o multime de informatii relevante despre starea caii senzoriale.