Nicopole, Nicopole…

Pe 25 septembrie 1396 a avut loc faimoasa si trista batalie (pentru Europa) de la Nicopole. Unii istorici o considera ultima cruciada clasica. Stiti povestea: francezi, burgunzi, englezi, germanici, unguri au pornit cu falnica armie impotriva turcilor lui Baiazid. Constantinopole era sub asediu, tzaratele bulgarilor erau cam spulberate, sarbii ingenuncheati. Planurile lui Mircea cel Batran (venit cu un corp de oaste la cruciatzi) au fost acceptate de regele Ungariei, Sigismund. Ceea ce a produs indignare in randul nobililor cavaleri frantzuji iar Sigismund a trebuit sa le incredintzeze acestora soarta cruciadei. Cavaleria grea a cruciatzilor a fost infranta de vijeliosii ieniceri. La deznodamantul bataliei a contribuit si situatia de vasali a sarbilor care l-au ajutat pe Baiazid. Razbunarea lui Baiazid a fost crunta, dar si… economica. Pe prizonierii fara rang i-a decapitat sau taiat cu ferastraul, rascumpararea nobililor s-a cantarit in mult aur.

Istoria nu se face cu daca. Mandria, orgoliul nobiliar al Vestului si barbarii necioplitzitaranoi din Balcani…Asa imi place sa-i ascult pe intelectualii rafinatzi, consumatori ai dizenteriei gen Lucian Boia. Ce minunat e Occidentul, ce de rahat e prin sud-est…