Parca mai mult decat in orice alt an, in 2013 foarte multe dintre cartile de literatura speculativa au fost in profunzime povesti de iubire. Intr-un fel sau altul The Adjacent, Love Minus Eighty, Lexicon, The Best of All Possible Worlds, Shattered Pillars sau The Year of the Ladybird vorbesc despre dragoste si puterea ei de transformare, de creatie, dar si de distrugere.
Toate aceste lecturi mi-au oferit perspective interesante si, am crezut eu, foarte diverse despre oameni si relatiile dintre ei. Chiar eram destul de mandru de diversitatea lecturilor, pentru ca am citit deopotriva carti scrise de femei si barbati, de rase si nationalitate diferite, cu personaje si trairi care de care mai exotice si mai diferite de ceea ce traiesc si simt eu. Dar aceasta mandrie a tinut cam pana pe la jumatatea lecturii romanului Ascension, un excelent debut care a fost ca un dus rece sau, mai degraba, deschizatorul unui nou univers
Cu toate acestea, inceputul nu anunta o asemenea furtuna. Ascension incepe cu Alana Quick, de profesie chirurg-stelar (sky-surgeon, o frumoasa expresie care descrie un fel de ingineri spatiali ale caror abilitati sunt aproape supranaturale), care viseaza la stele si se chinuie sa supravietuiasca pe santierul de nave stelare al matusii ei, in niste vremuri in care abilitatile chirurgilor-spatiali din tot mai putin cautate, din cauza ca tot ceea ce inseamna zbor stelar este acaparat din ce in ce mai mult de o tehnologie misterioasa aparuta dintr-un alt univers. Insa cand nava Tangled Axon apare in santier, cautand-o pe sora ei, Alana nu mai pierde timpul si forteaza mana echipajului sa o ia cu ei. Numai ca echipajul de pe Tangled Axon nu este dintre cele obisnuite: inginerul este urmarit mereu de umbra unui caine, iar cand te uiti din anumite unghiuri la el pare un varcolac, pilotul, sau doar o parte a corpului lui, dispare si reapare, iar capitanul este o badass care ar face-o si pe Kathryn Janeway sa paleasca. Iar misiunea lor este de departe cel mai ciudat lucru dintre toate.
In ciuda unor retusuri interesante facute temelor clasice, universul si designul personajelor nu sunt neobisnuite in science-fiction. Insa ceea ce diferențiaza aceasta carte fata de majoritatea celorlalte de literatura speculativa este vocea personajului principal, o femeie de culoare, lesbiana si cu o dizabilitate fizica, o boala degenerativa a sistemului nervos care o face sa aiba dureri groaznice si sa fie dependenta de un tratament simptomatic extrem de costisitor. Iar Alana nu este singura care are un handicap fizic, ci toate personajele din Ascension au ceva care le face diferite de ceilalti si care le influenteaza interactiunea cu universul. Mai mult, fiecare dintre personaje are felul sau de a privi iubirea si relatiile, atitudini care vor fi diferite de ceea ce considera marea majoritate a cititorilor a fi normal. Pana sa citesc aceasta carte mi s-ar fi parut ciudat si nenatural sa citesc un roman in care sa apara doar un singur barbat (si acesta sa fie de fapt un fel de varcolac SF), dar m-am simtit extrem de bine in gandurile Alanei si in mijlocul unor intamplari care, desi se petrec pe mai multe planete si chiar in mai multe universuri, nu contin deloc fiinte umane cu cromozomi XY. Probabil ca motivul principal pentru care m-am identificat cu Alana, mai mult decat cu toate celelalte personaje despre care am citit in 2013, s-a datorat dragostei ei infinite pentru navele stelare, pentru stele si pentru infinitatea spatiului. De altfel, Ascension este dedicata „Tuturor celor nascuti sa fie in spatiu.”
Cat de minunat este sa explorezi astfel natura umana, alaturi de un personaj atat de diferit de tine, dar in acelasi timp de care sa te simti atat de apropiat! Pentru ca, indiferent pe cine iubim, in ce credem, ce culoare are pielea noastre, cum ne arata corpurile, suntem la fel de naturali, la fel de frumosi si la fel de interesanti, iar o perspectiva a umanului ca aceea oferita de personajele „queer” si cu disabilitati ale lui Jaqueline Koyanagi, Caitlin R. Kiernan sau Nicola Griffith, nu face decat sa extinda si sa ne imbunatateasca umanul din noi.
Intr-o literatura in care majoritatea personajelor centrale au fost barbatii albi, heterosexuali si perfecti, Ascension este o adevarata gura de aer proaspat si un debut care ma face sa ma gandesc cu incantare si nerabdare la ceea ce poate realiza science-fiction-ul in urmatorii ani.