Ministrul de externe polonez respinge ideea unui singur super-stat european, condus de o elita europeana impersonala si izolata
Ultimul an a condus la o divizare fara precedent a Europei, Vechiul Continent fiind impartit intre tehnocrati si politicieni, intre reglementatori si piete, intre birocrati si contribuabili. Solutiile economice avansate de tehnocrati par a nu se suprapune cu acelea preferate de politicieni, incercarile de reformare ale sistemului financiar ale reglementatorilor nu sunt primite bine de piete, iar bailout-urile promovate de birocrati sunt respinse de contribuabili.
Nu e de mirare ca, in timp ce unii policieni se viseaza artizanii Statelor Unite ale Europei, altii, mai realisti, printre care se numara si ministrul de externe polonez Radoslaw Sikorski, analizeaza la rece posibilitatea destramarii blocului comunitar
Cea mai frecventa observatie in randul analistilor jurnalistilor si al unor politicieni este aceea ca Uniunea Europeana, pentru a iesi din ghearele crizei datoriilor suverane si ale celei bancare, are nevoie de o integrare fiscala superioara, care sa o dubleze pe cea monetara.
Inca de la crearea monedei euro, euroscepticii au avertizat nu numai asupra caracterului artificial al acestei monede si asupra socurilor la care aceasta va fi supusa, ci si asupra urmatoarei etape a constructiei europene: cea a centralizarii politicilor fiscale si a cedarii de suveranitate. In momentul in care moneda euro va fi pusa in pericol, sustineau acestia, tehnocratii si politicienii vor propune integrarea fiscala ca singura solutie de salvare a monedei euro.
Daca in momentul crearii acesteia ar fi fost propusa si unificarea fiscala, nimeni nu ar mai fi adoptat moneda unica. Numai ca s-a optat pentru politica pasilor marunti: intai se creeaza zona euro, apoi se asteapta o criza a acestei monede pentru ca in cele din urma sa se propuna solutia ultima: centralismul fiscal, necesar pentru sustinerea celui monetar.
Solutia, de altfel, nu este noua, ea a fost aplicata similar si de Statele Unite ale Americii (SUA) dupa crearea lor, cand s-au confruntat cu o criza a datoriei publice. Hamilton a fost artizanul politicii pasilor marunti, prin care guvernul federal a obtinut gradual puteri mult mai mari decat cele ale statelor membre, si in cele din urma s-a creat si o banca centrala, idee respinsa de ceilalti parinti fondatori, precum Jefferson sau Madison.
Presedintele roman se vede fondator al SUE
„Numai prin cedarea masiva de suveranitate Europa mai poate ramane o putere economica si militara. (…) Altfel, Europa va ramane o carte de istorie a lumii, in care vei putea citi despre cele mai sofisticate culturi”, este avertismentul presedintelui Romaniei Traian Basescu, de care Hamilton ar fi fost mandru.
Acelasi imperialism, economic si politic, par a-i fi manat pe ambii in lupta. „Cand nu ai forta economica, nu poti sa fii nici forta militara. Degeaba ataci Libia, ca nu castigi razboiul, iar securitatea este fundamentala. Securitate nu se poate decat cu bani, iar banii nu pot fi facuti decat cu o economie performanta.
O economie fragmentata cu politici diferite in 27 de state nu ne face competitivi din punct de vedere economic. Trebuie sa decidem repede, in urmatorii 2-3 ani, daca vom crea Statele Unite ale Europei (SUE) sau nu”, este concluzia categorica a presedintelui roman.
Economia europeana va stagna
Pozitia presedintelui roman nu este singulara in randul politicienilor UE, dar mai ales in randul birocratilor de la Bruxelles. Cu exceptia politicienilor britanici si cehi, care de altfel au refuzat sa semneze Pactul Fiscal, pe care presedintele Basescu l-a impus clasei politice si populatiei din Romania, majoritatea celorlalti par a fi adeptii noului imperialism economic.
Ultima exceptie este ministrul poplonez de externe, Radoslaw Sikorski, care nici macar nu poate fi suspectat de euroscepticism. Intr-un discurs adresat Parlamentului de la Varsovia, acesta a avertizat ca Uniunea Europeana va trece printr-o perioada de deriva si stagnare economica, daca nu chiar se va dezintegra, in cazul in care liderii europeni vor continua sa amane adoptarea deciziilor necesare rezolvarii crizei prin care trece Vechiul Continent.
“Din nefericire, cel mai probabil scenariu” dupa care se va turna viitoarea pelicula a UE este, potrivit ministrului de externe polonez, Radoslaw Sikorski, citat de “Wall Street Journal”, ca “economia europeana sa stagneze, ca urmare a ezitarii in luarea deciziilor”. “Scleroza se accentueaza. Europa se taraie si isi pierde gradual importanta in lume”, a sustinut acesta.
Scenarii negative pentru Polonia
Discursul lui Sikorski, plin de un scepticism care nu-l caracterizeaza, prezinta trei scenarii ale evolutiei UE. Cel mai negativ dintre acestea, in opinia ministrului polonez de externe, este dezmembrarea UE, varianta in care locul Uniunii pe harta geopolitica a Europei va fi preluat de Rusia, iar Polonia va ramane izolata la periferia unei Europe in stagnare economica si fara vreo garantie a securitatii sale.
Al doilea scenariu prezentat de Sirkovski este cel agreat de Traian Basescu, pe care-l numeste “federalism utopic”. In opinia sa, cedarea de suveranitate catre Bruxelles pe care suporterii acestui scenariu o promoveaza nu este nicidecum buna pentru Polonia.
“Aceasta uniune (fiscala – n.r.) nu se realiza si nici n-ar trebui sa se intample. Nu dorim crearea unui singur super-stat european, condus de o elita europeana impersonala si izolata”, a declarat ministrul polonez.
In opina sa, varianta cea mai buna pentru Polonia este aceea a unei integrari politice mai accentuate, din care sa rezulte o uniune de state independente care sa-si pastreze prerogativele fiscale, precum si diferentele culturale sau religioase.
Daca ar ceda din suveranitatea fiscala catre Bruxellex, crede Sirkovski, Polonia ar fi nevoita in cele din urma sa majoreze taxele, reducandu-si astfel competitivitatea in raport cu restul Uniunii.
Pentru a eficientiza, democratiza si credibiliza institutiile europene, ar trebui unificate pozitiile de presedinte al Comisiei Europene si cea de presedinte al Consiliului, iar functia sa fie una aleasa prin vot popular sau prin votul Parlamentului European. De asemenea, unii mebri ai Parlamentului European ar trebui alesi nu la nivel national, ci prin vot, la nivelul intregii Uniuni.
Germania: O plasa de 800 de miliarde de euro, suficienta
Zona euro nu ar trebui sa aloce mai mult de 800 de miliarde de euro pentru mecanismele de siguranta, iar accesarea fondurilor de urgenta ar trebui sa fie permisa doar statelor care se angajeaza la masuri de reforma, a declarat ministrul german al finantelor, Wolfgang Schaeuble, citat de Reuters.
Plasa de siguranta a zonei euro, formata din Mecanismul European de Stabilitate si Fondul European de Stabilitate Financiara, ar trebui sa fie suficienta pentru a putea interveni in sprijinul statelor cu economii mari si probleme financiar-fiscale, precum Italia si Spania.
„Avem fonduri noi de 500 de miliarde de euro disponibile, alaturi de programele deja convenite pentru Irlanda si Portugalia si de noul program pentru Grecia. Este vorba despre aproximativ 800 de miliarde de euro. Cred ca este suficient”, a spus Schaeuble, prezent joi seara la o intalnire la Universitatea din Copenhaga. „Sa cheltuim mai multi bani nu este o solutie”, a aratat el.
UE apeleaza in gluma la Papa pentru salvarea euro
Doar Papa Benedict al XVI-lea si interventia divina mai pot salva euro, noteaza Reuters, dupa ce angajati ai biroului presedintelui Consiliul European au anuntat, in gluma, o reuniune pe 1 aprilie destinata rezolvarii crizei la care va participa si Papa, pentru a oferi ocazia unor rugaciuni de salvare a uniunii monetare.
„Prezenta Sfintiei Sale Papa ofera oportunitatea unor rugaciuni pentru interventia divina in salvarea euro. Aceasta este vazuta acum drept cea mai credibila strategie”, potrivit unui „comunicat” ajuns in posesia presei.
Desi este o gluma, anuntul ar putea induce opinia ca liderii europeni au in prezent o abordare mai relaxata fata problemele zonei euro, dupa ce a trecut cea mai dificila perioada a crizei.
Vaticanul se numara printre tarile care folosesc euro, desi nu face parte din uniunea monetara, compusa din 17 state. Potrivit „comunicatului”, la reuniunea speciala ar trebui sa participe sefii tuturor statelor care folosesc euro, inclusiv Muntenegru, Kosovo, San Marino, Monaco, Andora si Vaticanul.
Peninsula iberica, pe urmele Greciei
Politicienii europeni sustin unicitatea cazului Greciei, dar cel putin alte doua state par a-i calca pe urme. Ambele din peninsula iberica: Portugalia si Spania. Injectia de bani a Bancii Centrale Europene a indepartat, pentru moment, perspectiva unei agravari a crizei datoriilor suverane. Insa medicamentul nu pare ca a avut efecte similare asupra Portugaliei si chiar a Spaniei.
Chiar daca randamentele titlurilor de stat portugheze s-au micsorat in ultima saptamana, nivelul lor ramane ridicat si indica un grad de stres accentuat. Motivul: investitorii sunt sceptici cu privire la capacitatea statului lusitan de a putea reduce deficitul bugetar. Miercuri, randamentele obligatiunilor portugheze cu scadenta la zece ani se situau la un nivel de peste 11%, mai reduse, e adevarat, decat nivelul de 13,5% inregistrat la inceputul anului.
Numai ca volumele sunt reduse, iar pretul volatil. In comparatie, obligatiunile similare ale Irlandei se tranzactioneaza la randamente de numai 7%. Randamentele obligatiunilor suverane ale Spaniei cu maturitate la zece ani sunt si ele in crestere, atingand marti un nivel de 5,35%.
Daca trendul continua, se tem analistii, bancile vor fi incurajate sa cumpere astfel de titluri la cel mai nepotrivit moment. “Bancile sunt incurajate sa cumpere la un potential pret maxim. Ele vor trebui sa factureze noile achizitii la pretul pietei sau sa vina cu colateral in momentul in care pretul obligatiunilor scade considerabil”, sustine Graham Secker, analist la Morgan Stanley. El descrie comportamentul bancilor spaniole si italiene cu un termen din poker: “totul sau nimic”.
