Industrializarea aduce atat efecte pozitive, cat si negative. In timpul industrializarii, sectorul de productie s-a bucurat de o crestere rapida a productiei. De asemenea, creeaza mai multe locuri de munca si venituri in economie, deoarece creste valoarea adaugata a productiei din sectorul primar. Cu toate acestea, industrializarea a dus la mai multa populatie, urbanizare si presiune asupra problemelor sociale si de mediu.

Efectele pozitive ale industrializarii

Bunuri disponibile in abundenta si varietate

Bunurile disponibile sunt mai abundente si mai diverse. Industrializarea ne permite sa avem mai multe lucruri de cumparat la preturi accesibile. Productia si-a crescut semnificativ productia. Masinile ajuta lucratorii sa fie mai productivi, producand mai multe bunuri decat oricand. Astfel, preturile pot scadea pe masura ce productia creste pe scara larga.

Pe de alta parte, ne putem bucura si de bunuri mai diverse. In timpul industrializarii s-au dezvoltat diverse intreprinderi de productie. Cercetarea si dezvoltarea dau nastere la noi inovatii, nu numai legate de procesul de productie, ci si de produse.

Mai multe oportunitati de munca

Industrializarea a determinat dezvoltarea diferitelor afaceri. Cand cererea de inputuri de productie a crescut semnificativ, au aparut diverse afaceri din sectorul primar. Daca anterior se bazau pe intreprinderile mici, marile companii au inceput sa lucreze pe sectorul primar. Un exemplu este o companie de agrobusiness, care are un lant de aprovizionare din amonte pana in aval.

In plus, se dezvolta si sectorul tertiar. De exemplu, sectorul de productie necesita diverse servicii de la intreprinderile din acest sector. De exemplu, pentru a imbunatati abilitatile lucratorilor, acestia au nevoie de servicii de formare. Alte exemple sunt transportul, logistica, depozitarea, afacerile cu ridicata si cu amanuntul, care joaca un rol important in livrarea productiei companiei catre consumatori.

Productivitate mai mare a muncii

Masinile ajuta lucratorii sa produca mai multa productie si sunt mai rapide decat o fac manual. Este si mai semnificativ pentru ca, in acelasi timp, tehnologia si tehnicile de productie se dezvolta mai avansate.

In plus, specializarea si diviziunea muncii permit lucratorilor sa devina mai priceputi in indeplinirea sarcinilor lor zilnice. Acest lucru se datoreaza faptului ca se concentreaza pe o anumita sarcina, facandu-le mai usor sa invete din experienta cum sa faca treaba mai repede.

Cresterea venitului national

Intreprinderile producatoare adauga valoare productiilor din sectorul primar prin procesarea lor in produse semifabricate sau finite. Drept urmare, contributia acestora la cresterea produsului intern brut.

Expansiunea productiei creeaza, de asemenea, mai multe locuri de munca. Ei recruteaza mai multi muncitori. In plus, cererea a venit si din sprijinirea afacerilor pentru sectorul de productie, in special in sectorul serviciilor. In cele din urma, aceasta aduce mai multe oportunitati de angajare si venituri in economie.

Cresterea nivelului de trai

Oamenii au acces la bunuri ieftine si variate. Drept urmare, ei obtin lucrurile de care au nevoie pentru a le face viata mai usoara si mai productiva. In plus, urbanizarea permite oamenilor un acces mai bun la educatie sau la serviciile de sanatate.

Pe de alta parte, expansiunea productiei creeaza mai multe venituri pentru gospodarii. Acestia castiga salarii mai mari decat cei castigati in sectorul primar. Il pot folosi pentru a cumpara bunuri si pentru a investi in educatie si formare.

Imbunatatirea balantei comerciale

Produsele primare sau marfurile au valoare adaugata scazuta, deci sunt vandute ieftin pe pietele externe. In plus, acestea sunt, de asemenea, mai volatile si vulnerabile la fluctuatiile preturilor de pe pietele internationale.

Pe de alta parte, produsele manufacturate au o valoare adaugata mai mare. Astfel, ele pot fi vandute la preturi mai mari pe pietele internationale, ceea ce duce la mai multe venituri din export pentru economie.

O crestere a productiei de productie este, de asemenea, benefica pentru cursul de schimb. Productia interna poate satisface mai bine cererea de pe piata interna, reducand dependenta de importuri. Importurile mai limitate economisesc valuta. In cele din urma, aceasta ajuta la imbunatatirea balantei comerciale.

Forta de munca mai calificata

Specializarea incurajeaza lucratorii sa devina profesionisti, lucratori specializati sau experti in domeniile lor functionale. Ei reusesc acest lucru, de exemplu, participand la formare sau continuandu-si educatia la un nivel superior. Ii ajuta sa-si imbunatateasca pozitia de negociere atunci cand aplica pentru noi locuri de munca, permitandu-le sa castige salarii mai mari. Cu toate acestea, acest efect poate varia intre industriile de productie si ocupatii.

Efectele negative ale industrializarii

Cresterea problemelor sociale in zonele urbane

Populatia urbana creste odata cu urbanizarea. De exemplu, la inceputul secolului al XVIII-lea, locuitorii urbani britanici reprezentau aproximativ 20% din populatia totala. Acest procent a crescut apoi la 50% la mijlocul secolului al XIX-lea din cauza revolutiei industriale.

Desi oamenii au oportunitati economice mai bune in orase, cu cat populatia este mai densa ridica si alte probleme precum accesul la locuinte si alte probleme sociale.

Unii vin in oras fara abilitati adecvate. Sunt someri, dar au nevoie de bani pentru a supravietui. Poate duce la cresterea criminalitatii in zonele urbane.

Poluarea mediului

Probleme de mediu precum gunoiul apar in zonele urbane. Cu o populatie densa, gunoiul se acumuleaza in fiecare zi, iar fara a construi un sistem adecvat de tratare a deseurilor, ridica diverse probleme mediului, precum poluarea apei.

In plus, cresterea emisiilor de gaze cu efect de sera – atat din sectorul de productie, cat si din gospodarii – provoaca, de asemenea, incalzirea globala si schimbarile climatice. De exemplu, dioxidul de carbon atmosferic global atinsese deja 315 ppm in 1858, crescand de la 280 ppm inainte de inceperea primei revolutii industriale la mijlocul anilor 1700.

Epuizarea resurselor naturale

Industrializarea duce la o crestere a cererii de resurse naturale ca materii prime. Cresterea rapida a productiei duce la comportament de exploatare, epuizarea resurselor naturale si distrugerea durabilitatii mediului.

Apoi a dat nastere abordarii ecologice ca solutie. Acesta subliniaza eforturile de conservare a resurselor naturale, imbunatatind in acelasi timp economia in mod durabil.

Decalajul de avere

Proprietarii de capital se bucura de beneficiile cresterii activitatii de productie si ale altor servicii. Ei isi folosesc banii pentru a infiinta o afacere sau pentru a-si investi banii in diferite titluri corporative, cum ar fi actiunile producatorului. In cele din urma, banii lor fac mai multi bani.

In schimb, lucratorii se gandesc mai mult la cum sa-si satisfaca nevoile zilnice pentru orice venit pe care il primesc. Deci, le este mai dificil sa aloce mai multi bani pentru investitii ca proprietari de capital. In cele din urma, banii lor se epuizeaza pentru cheltuielile zilnice fara a putea face mai multi bani.

Cresterea somajului structural in sectorul agricol

Urbanizarea a dus la depopularea zonelor rurale. Acest lucru ridica probleme in sectorul agricol, deoarece este dificil sa recrutati suficienti lucratori.

Industrializarea a adus si mecanizarea in sectorul agricol, inlocuind muncitorii din ferma. Ca urmare, unii muncitori agricoli sunt someri si le este greu sa-si imbunatateasca abilitatile in functie de cererea pietei, facandu-i someri structural.

Cresterea importurilor de materii prime, componente si bunuri de capital

Industrializarea contribuie la imbunatatirea balantei comerciale daca resursele sunt disponibile din abundenta in economia interna. In caz contrar, creste cererea de materii prime si componente importate.

De asemenea, sa presupunem ca industrializarea nu este indreptata spre construirea unui lant de aprovizionare integrat in economie. In acest caz, va duce si la o crestere a importurilor de bunuri de capital. Industria interna nu este suficienta pentru a satisface cererea interna. Motivul poate fi acela ca transferul de tehnologie din tarile dezvoltate in tarile in curs de dezvoltare este impiedicat.

Efect negativ al investitiilor straine

Industrializarea poate fi condusa mai mult de investitiile straine directe decat de investitiile interne directe. Astfel, in timp ce creeaza locuri de munca si venituri pentru muncitorii locali, companiile multinationale transfera unele profituri catre proprietarii din tara de origine.

In plus, mai multi jucatori straini, cum ar fi multinationalele, cresc concurenta si reduc oportunitatile de dezvoltare de afaceri locale din cauza capitalului mai limitat.

In plus, daca conditiile economice sau politice se deterioreaza, investitorii straini isi pot retrage investitia. Daca economia interna este mai dependenta de investitiile straine, aceste iesiri cresc sansele unei crize ale cursului de schimb.

Exploatarea muncitorilor

Conditiile de munca mizerabile si recrutarea lucratorilor minori ar putea fi o practica comuna in timpul industrializarii. Cererea semnificativa de forta de munca ii lasa pe lucratori fara putere de negociere. In plus, sistemul de reglementare si organizarea muncii sunt adesea subdezvoltate.

Intr-adevar, fabricile pot produce mai multa productie si se pot bucura de economii de scara mai mari. Cu toate acestea, impune lucratorilor sa-si petreaca mult timp in locuri de munca in conditii deplorabile si periculoase. Ei trebuie sa indeplineasca aceeasi rutina si aceleasi sarcini in mod repetat, la fel ca un robot alocat unui loc de munca. In cele din urma, da nastere la stres intre lucratorii din fabrica.

Mai putin timp pentru familie

Extinderea fabricilor face ca majoritatea muncitorilor de sex masculin sa se mute in oras. Ei isi aduc familiile in oras si spera in oportunitati economice mai bune, chiar daca realitatea poate sa nu fie la inaltimea asteptarilor. In plus, munca in fabrica ii face obositi si stresati, facandu-le greu sa se bucure de timpul liber si de viata de familie dupa intoarcerea de la munca.